marți, 29 ianuarie 2008

marunt


Ma gandesc la lucrurile mititele din viata noastra….ne traim clipele inconjurati de minunatii si nici macar nu ne dam seama. Visam la cai verzi pe pereti, mareti insa.

Caii….nu peretii….pentru ca nici doua caramizi nu putem lipi fara sa stricam milioane de alte lucruri marunte

Daca maruntisurile ar avea un dumnezeu (parca exista si o carte, nu? Dumnezeul lucrurilor marunte) cu siguranta divitatea aceea ar fi trecuta cu vederea, ptr ca noi, oamenii, in maretia noastra visam pereti cu cai mari verzi lipiti de ei si nu ne aplecam sa contemplam nervurile aripilor unui fluture….sau interiorul nostru….

Pentru ca vrem, nu vrem si noi suntem un lucru marunt. Pierduti, asfixiati in existenta noastra meschina, nici macar nu ne dam seama ca lumea asta continua sa existe si dupa ce disparem…….am fi mai putin cu o respiratie…si o usurare pentru pamantul care intr-o buna zi n-o sa ne mai suporte pasii…

Istoria cuprinde milioane si milioane de carti pe care, insa, nu le mai citeste nimeni….pagini galbene care isi vor uita in timp intelepciunea si literele.

Uite ca pana si vechimea cuvintelor se sfarama in fata maruntei noastre minti…

2 comentarii:

Radu spunea...

aveam un profesor la universitate:

"Bã da' toti vreti sã faceti elefanti si monumente ! Da' unde e mã bobu' ãla de orez pe care fãcea chinezu o lume intreagã? Nu vãd pe nimeni sã incerce mãcar asa ceva! Atunci as zice DA!"


are si el dreptate mã gândesc.. :)

aalexandraa spunea...

exact...

oamenii devin obsedati de gigantism....