marți, 27 ianuarie 2009

din basmele romanilor - soferii de autobuz



habar n-am pe ce criterii isi alege tursib-ul soferii, dar banuiesc ca ei trebuie sa scoata un punctaj cat mai mic la testele care masoara IQ-ul sau controlul asupra furiei (desi sunt convinsa ca nu exista astfel de teste). ii iau asa: care e mai taran si pare mai nebun, e perfect!

"urgia sofereasca" s-a petrecut cu ceva timp in urma, cu cativa ani buni, mai precis, dar a reprezentat principalul motiv pentru care am cam renuntat la transportul in comun. mai bine merg cu peugeosul decat sa risc sa cred despre toti soferii ca "e prosti rau".

de cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti cum inchid usile exact in fata unui amarat care si-a rupt picioarele fugind sa prinda "cursa", dar eh, cu regele soselelor nu te poti pune. noi muritorii de rand cu siguranta nu o sa avem degetul format din nastere in asa fel incat sa se muleze perfect pe butonul de inchis usa de la autobuz.

si mai ales care dintre noi, cei nealesi, se poate lauda ca are creierul in degetul ala?
m-am convins ca tagma asta e una mai speciala cu mai bine de trei ani in urma cand un sofer nu m-a lasat sa-mi mananc chips-urile in autobuzul "lui", pentru ca a hotarat ca daca el era nefericit, toata lumea trebuie sa fie la fel. dupa ce m-a amenintat cu amenda, iar eu m-am incapatanat sa mananc (doar nu mi-am intins brisca, ziarul si mamaliga pe jos) a oprit autobuzul plin de oameni ca sa vina la mine, sa-mi dea o "lectie", sa nu mai fac alta data mizerie (pe care numai el o vedea).

nu mai spun cat de rosu de furie era, cat de tare m-am speriat, pentru ca ma vedeam deja victima blestemelor si a bataii"degetului apasator de buton", dar slava domnului, am scapat teafara, si si cu chips-urile intregi.
m-a "salvat" decizia mea de a merge pe jos...
oricum ar fi fost, nenea soferu' m-a convins ca nu am ce cauta in autobuz, mai ales cu talentul meu, special, de a enerva omul...

Un comentariu:

pheideas spunea...

Transport in comun in Sibiu ? Ha ! Mi-aduc aminte de o intamplare haioasa, de acum 15 ani. In drumul meu din Bucuresti spre crestele Fagarasilor, mi-am zis sa fac o vizita unor prieteni in Hipodrom. Pe Iorga, fostul Kolarov. Ies din gara, cu ruksacul de 15 kile si dau sa iau troleul. Astept si astept, degeaba ! Pana la urma am luat-o perpedes ... 9 Mai, scari, pe bulevard, Calea Dumbaravii, Cisnadiei si gata. Am facut 30 minute. Cand am batut in usa amicilor si au auzit ca am venti pe jos, s-au minunat. Eu am zambit. Doar veneam de la Bucuresti. Si nu stiau ca un drum de 3 km era drumul pe care il faceam in fiecare dimineata pe jos. Si apoi cand cari un sac in spate pe creasta, cate 20 km pe zi ... te umfla rasul. Ehei, au trecut anii. Prin '80 Mi-aduc aminte cum 26 intorcea la Complex .. adica unde fostul Kolarov se intersecteaza cu M. Viteazul. Erau vechile Skoda, rosii cu alb. Pe atunci acolo era un imens camp unde se turnau placi de contructii si de acolo incepea campul.