e o noapte de ciocolata neagra...... si vantul tace. doar undeva, in departare, cerul respira electric...
si somnul si-a luat aripile la spinare si a plecat intr-un loc din care, parca, nu se mai poate intoarce.
este aproape ora 5...dimineata...
si simt dor de pamant umed, pustiu, in ciocolata asta neagra care pluteste pretutindeni in jur. ca intr-o ceasca de cafea...
stiu, insa, ca doar in noapte se aprind stelele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu