noi suntem romââââni, noi suntem romââni, noi suntem aici pe veci stăpââââni!!!!

este imposibil să locuieşti în România fără ca, mai devreme sau mai târziu, să fii cuprins de un fior ciudat, rece, care face să-ţi încremenească nervul zâmbirii. cu alte cuvinte, când ţi-e lumea mai dragă si crezi ca incep să-ţi tragă şi ţie boii de la bicicletă, hopa se gaseste careva, un deştept sau o deşteaptă, să dea cu secreţiile nazale în fasolea ta, proaspăt...împănată.

acest lucru îl ştim, este cunoscut şi împământenit şi părem să uităm de el într-o singură zi. cea în care ne lovim uşurel pe spate şi ne spunem "La mulţi ani, române!", în care ne umflăm de mândrie piepţii de pui până ne sar cât colo nasturii de la cămaşă şi baierile de la nădragi, ziua în care nu ne mai pasă de nimic, în afară de "vecinii cotropitori" şi când cântăm din toţi rărunchii "Doamne ocroteşte-i pe români!" sau "Treceau batalioane române Carpatii". cred că toată lumea s-a prins că e vorba de singura zi dintre cele 365 sau 366 de alte zile dintr-un an, când suntem mândri că suntem români, adică de 1 Decembrie.

singura problemă este că la noi minunea nu ţine nici măcar 72 de ore cum se întâmpla în lumea strămoşilor noştri creatori de basme, pentru că imediat ce orologiul bate noaptea jumătate şi e 2 decembrie, gata, păruiala o ia de la capăt.

cu toate acestea, chiar dacă spun şi eu că suntem o naţie de ....nici nu ştiu ce, ÎMI PLAC ROMÂNII. cred că suntem unii dintre cei mai haioşi oameni de pe planeta asta. de ce?

pentru că am fost atât de încăpăţânaţi şi de nepăsători cu legile celor mari de la Uniune, încât s-au înclinat în faţa noastră. neînduplecaţii ne-au lăsat să îl tăiem şi pe Ghiţă de Crăciun şi pe Mielu de Paşti, fără să mai fie nevoie de mângăieli asomatoare, prealabile.

numai şi numai la noi există posibilitatea să dai, în timpul unei plimbări prin centru, în ditamai oraşul, peste un cal, care nu se ştie de unde a apărut sau încotro se duce.

numai noi suntem întratât de creativi încât putem fura în stiluri în care nici cu gândul nu gândeşti. ştiu că ăsta nu este un exemplu de bune practici, dar arată tocmai creativitatea nemăsurată a românilor

numai unul de-al nostru ar fi putut evada (ceea ce s-a şi întâmplat) dintr-o închisoare de maximă securitate din Ungaria, lăsându-i pe gardieni cu ochii în soare şi pe tineri cu un fan club

îmi plac românii, pentru că au ştiut să râdă de ceauşescu, de leana lui, de criză şi de toate relele pe care viaţa le-a scos în calea lor, pentru că pot să fie atât de originali încât să-i bage în boală pe toţi străinii şi pentru că Dacia noastră e folosită şi pe post de Tir, şi de tractor şi de 4X4.

îmi plac românii pentru că sunt o sursă inepuizabilă de râs şi pentru că, indiferent pe unde umbă, devin regii gafelor sau ai mişcărilor geniale.

vouă de ce vă plac?

PS. nu vreau sa fac reclamă la retele de telefonie, dar cred că filmul ăsta ne defineşte. la maxim!