joi, 12 februarie 2009

auuu inima mea


trebuie să recunosc: NU-MI PLACE VALENTINE S DAY. nu pentru că nu aş avea pe cine să iubesc, pentru că dacă ţin morţiş, tot găsesc un "atentator" la inima mea. nu îmi place pentru că e o mare prefăcătorie. oamenii nu se pot iubi într-o singură zi, de parcă un an întreg toţi stau cuminţi pe fundul lor şi numără minutele până la momentul extraordinaro-minunat al "serbării" îndrăgostiţilor.

ce contează că îmi bat nevasta toată ziua, că mă îmbăt ca un porc, că o înjur de 364 de ori pe an? păi normal că nu contează, pentru că îi cumpăr ceva drăguţ de Valentin, şi gata, am liniştit-o şi cel puţin pentru o săptămână am scapat de ameninţarea că "bagă divorţ".

mă enervează toate inimile, inimioarele, "cântăcioase" de care vrând, nevrând dau cu ochii pe stradă şi baloanele (ghici ce formă au!) care plutesc pretutindeni. mă enervează toate declaraţiile false, rostite cu patos de eterni îndrăgostiţi (bineînţeles că nu numai de cea căreia îi spun "I love you", de valentin).

oamenii mai deştepţi decât americanii (că doar sunt români) s-au gândit că o singură zi a îndrăgostiţilor nu e suficientă, că şi-aşa oamenilor le plac cadourile şi l-au resuscitat şi pe Dragobete, care zăcea undeva, beat mort de atâta dragoste, într-un ungher al memoriei colective. şi mulţumită campaniei, care i se face, el a devenit un fel de don juan autohton, un "vedet"care pupă tot ce-i iese în cale.

pe de altă parte, oricât de "chicioasă" mi s-ar părea "sărbătoarea" asta, când mă uit la vremea "fleşcăită" şi turmentată de afară, mai că încep să-mi placă baloanele, pernele, jucăriile, tricourile, plasele, şi tot ce mişcă, în formă de cord.

vineri, 6 februarie 2009

insarcinati cu... indiferenta


citind un articol care pomenea de avort, m-am gandit sa-mi spun parerea despre "chestiunea"cu pricina. stiu ca exista pareri pro si contra, ca unii numesc avortul crima, ca este o problema de morala, de etica, de viata si de moarte, chiar de prostie, pentru ca, depasind nivelul traiului in pestera, s-au inventat farmacii si, implicit, metode de contraceptie.

actiunea de a "ramane insarcinata" este o problema personala. dar nu doar a ei, cum cred unii, ci a amandurora, pentru ca povestea aia cu femeile "polenizate" pe camp, in timp ce se plimbau, si care fac copii din flori (numa' inventatorii conceptului asta stiu ce-o fi insemnand), merge la capitolul cu povesti cu barza.

recunosc: nu sunt de acord cu avortul, dar nu sunt nici impotriva lui. de ce nu ma opun? pentru ca, exact ca si prostitutia, chiar daca e scos in afara legii el continua sa se practice. si, sincer, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna asta. ma intreb cati copii mici din generatia "decreteilor" au ramas fara mama, dupa ce aceasta a fost ajutata de vreo baba sa "scape de o problema".

problema noastra nu este existenta posibilitatii de a avorta, nici crima pe care oamenii o savarsesc facand asta, ci tocmai lipsa mintii clare si ma feresc sa dau vina pe educatie, sau pe lipsa ei, pentru ca nu doar fetele din fundul satului avorteaza, ci si alea de la oras. culmea, de la varste foarte fragede. ma intreb, insa, cat de cretin trebuie sa fi sa nu stii unde poate duce un act sexual. ok, la orgasm, da, dar in afara de asta. care sunt implicatiile neprotejarii (in orice forma se gaseste ea). si cine e de vina? nestiinta, inconstienta, prostia?

nu...de vina e indiferenta...

pentru ca pentru unele nu conteaza ca in interiorul lor se zamisleste viata, ca Dumnezeu le-a facut mici demiurgi cu puterea de a crea copii. nu.....ele sunt preocupate de grija de a scapa de "problema". indiferent cum se intampla asta. si se "lauda" cu siruri lungi de avorturi...
eu zic ca nu trebuie sa "umblam" la sistemul juridic, nici la cel moral, nici la cel etic. noi trebuie sa "umblam" la suflet. pentru ca nimic nu ii deosebeste (si ma refer la cei doi care alcatuiesc un cuplu) pe cei care aleg, cu nonsalanta si cu buna stiinta, sa ucida un om nenascut, pentru ca apoi sa o ia de la capat, de calaul care taia zeci de capete si se culca linistit.

visand frumos, cu indiferenta...