luni, 29 iunie 2009

trecand dincolo


intotdeauna m-au fascinat lucrurile vechi. ori de cate ori am in mana un obiect cu istorie, ii simt vibratia. e adanca, plina de profunzime. de parca o inima batrana, inteleapta mi-ar bate in palma. este ceva misterios la toate lucruile care au trecut peste veacuri, cu toate energiile pe care le-au acumulat... cu toate mainile de care au fost atinse, cu toate buzele de care au fost sarutate.

da...imi plac "vechiturile", pentru ca in preajma lor traiesc trecutul, prezentul si viitorul. toate la un loc......amprenta degetelor mele ramanand inscriptionata in carnea tare a materialului din care este cioplit obiectul. indiferent ca e din panza, din metal sau din aer.

si trebuie sa recunosc ca cel mai mult in orasul asta al meu, el insusi o "vechitura" cel mai mult imi plac portile inchise ale curtilor vechi. Imi place sa trec pe langa ele in drumul meu, sa le vad vopseaua scorojita, clantele acelea pe care le-au apasat mii de maini de-a lungul existentei lor seculare si sa ma intreb "oare ce se ascunde dincolo?" se prea poate ca poarta care face accesul spre o curte veche sa fie pragul catre o lume intreaga: alcatuita din ziduri vechi, din adevarate gradini ascunse ochilor iscoditori...

pe bulevardul victoriei este o poarta, ca atatea altele pe langa care trecem indiferenti. pierduti in ganduri. si poarta asta, pe care am gasit-o intr-o zi dechisa ascundea o adevarata gradina si o casa mica dupa un grilaj. un loc misterios inecat in verde crud si iarba.

asa ca nu pot decat sa zambesc atunci cand peste o poarta veche un fir carliotat de vita isi arunca, si el, un ochi curios afara.

duminică, 14 iunie 2009

mi-e greata


nu imi dau seama ce se intampla in tara asta, a noastra, dar e evident ca ceva se intampla. nu-mi pot explica, altfel, cine face audienta aceea uriasa la mizeriile care au pretentia de a se numi emisiuni de televiziune si care mie, personal, imi fac greata. o greata organica.

nu-mi dau seama cine a votat-o pe ametita aia de Elena Basescu si mai ales pe Jiji sau Vadim. si parca ii si vad pe toti trei, cot la cot in parlamentul european. vai de noi si vai de tot parlamentul.

nu stiu cine, naiba, s-a gandit sa creeze moda asta pentru pitipoance care polueaza strazile. da, stiu, se poarta stilul curva. am uitat ca sunt in Romania si ca aici gasesti tot ce vrei. inclusiv un numar tot mai mare de tarfe.

nu stiu cine ii invata pe oamenii astia sa se imbrace, pentru ca toata lumea, inclusiv babele, poarta pe strada ochelari gen musca tete si habar n-am unde sa mai fug ca sa vad ceva cat de cat, in regula.

acum cativa ani, m-am intors in tara cu sufletul plin de bucurie si de dragoste pentru Romanica. si mi-am promis atunci ca n-o sa plec niciodata, nici daca mi s-ar oferi un bulbuc de aur in alta parte. pentru ca, ziceam eu atunci, tara asta are potential, ca are macar 10% de oameni faini, pe care mi-as dori sa-i vad pe strada sau in vreo crasma.

ma uit insa in jur sau deschid televizorul ca sa constat ca lucrurile au degenerat atat de mult in tara asta, incat imi vine sa-mi iau lumea in cap.