profil de cititor

pagina asta s-a nascut ca o "hai sa vedem cum e sa ai blog" si trebuie sa recunosc ca foarte mult timp am scris pentru mine, pentru ca traiam cu senzatia ca nu citeste nimeni. e fain sa existe un loc unde sa iti poti asterne gandurile ca in vitrina si ori de cate ori deschid pagina asta am senzatia ca ma aflu intr-un muzeu unde nebuniile mele de moment stau lungite pe rafturi, cu o tigara intre degete.
uneori imi par nepretuite.....alteori banale......

m-am gandit mult la cititorii mei, in momentul in care am realizat ca exista oameni pe care ii intereseaza ideile mele, si la felul in care ei ar putea fi, asa ca azi m-am hotarat sa scriu despre asta.

cred ca cititorul meu trebuie sa-mi semene intrucatva, sau macar sa avem vreo 10 molecule in comun, pentru ca poti sa revii iar si iar doar intr-un loc care ti-e familiar, intr-un loc care te poate face sa te simti bine, furios, relaxat, vesel, putin nebun, amuzat, curios.

cititorul meu cred ca are o mica doza de nebunie pozitiva (habar n-am daca exista asa ceva) care il face sa ia viata asta putin in ras, il face sa se joace cu ea, e serios, e copil, om matur, responsabil, poate putin zapacit, uneori.

cu cat ma gandesc mai mult, insa, realizez ca nu pot sa trasez in linii simple portretele oamenilor care imi viziteaza pagina, pentru ca fiecare personalitate e unica, e atrasa de ceva anume: poate de felul nebun in care pun virgulele (si care ma amuza pana si pe mine), de sensibilitatea din unele articole, de ironia din altele, asa ca e gresit sa incadrez pe toata lumea intr-un tipar. poate daca pagina asta ii era dedicata sportului as fi spus simplu. cititorii mei "este" sportivi: le place sa se uite la teveu cand joaca echipa favorita, dar cum nu ma pricep la fotbal......

chiar daca nu-mi cunosc personal toti cititorii, pot spune ca daca m-as intalni la o cafea cu fiecare dintre ei, am putea petrece un timp minunat impreuna, pentru ca aici sunt eu cea posomorata, cea sensibila, cea copila, cea rea si nu vad cum as putea deveni insuportabila pentru cineva care imi impartaseste ideile sau macar o parte din ele....

asa ca, dupa ce termin cu vaccinul antirabic pe care trebuie sa-l iau ca plata pentru atentia pe mi-a aratat-o soarecele care m-a muscat saptamana trecuta de deget, o sa merg in oras si o sa beau un pahar de vin pentru prietenii mei pe care ii stiu deja dar si pentru cei pe care nu am avut onoarea sa ii cunosc inca.

viagra ajuta

ieri am adaugat o noua optiune blogului meu, o casuta de dialog, pe care azi am sters-o. de ce am facut asta? din cauza ca unii indivizi, in impotenta lor intelectuala, ma rog... fizica, nu pot sa se "reguleze" decat on line.

am avut naivitatea sa cred ca traiesc intr-o tara de oameni decenti, domesticiti, dar e evident ca o parte dintre romani, da, la scursuri ma refer, nu pot trai fara o "scula" in gura.

draga Guest, pentru ca n-ai avut tupeul nici macar sa ne spui numele, ca sa stim cu cine avem onoarea (si cand spun asta ma refer la toti "guest-ii" ca tine), sper sa-ti gasesti rapid o gonflabila si daca pana si aia o sa te refuze (lucru de care nu ma indoiesc), fa-te vegetarian, pentru ca observ ca prea multa "carne" iti afecteaza gandirea.

PS. trebuie sa recunosc ca sunt de-a dreptul impresionata de calitatile tale oratoricesti si de faptul ca ai reusit sa inveti sa scrii. acum pot intelege de ce neuronul tau e aproape de colaps.

Hai la birfa, neamule!

cel mai mult pe lumea asta imi plac barfitorii. indiferent pe unde ajungi, prin ce cercuri te invarti, o sa dai inevitabil peste o gasca specializata in descoperitul picanteriilor, pe care le transmit mai departe prin intermediul binecunoscutei retele RADIO SANT.

nu stiu cum se face, dar vestile de genul asta se propaga cu o repeziciune care intrece viteza luminii, pentru ca nu exista emitator mai bun ca "gura lelii".

pai ce motiv am mai avea sa ne trezim dimineata, daca nu ca sa ii spunem celei mai bune prietene, sau celui mai bun prieten (neaparat) ce am aflat cu o seara in urma despre tipa aia care se culca cu......

ce ma distreaza cel mai tare este ca atunci cand ti se dezvaluie un secret el vine impachetat frumos, pe langa soapta absolut necesara, in propozitia DA' SA NU MAI SPUI LA NIMENI. Yeah right! toata lumea o sa transmita mai departe secretul cu propozitie cu tot. si in curand o sa te trezesti ca tot cartierul stie ca azi noapte nu ai dormit acasa, sau ca te-ai urcat intr-o masina tare care nu iti apartinea, sau ca ea a plecat la mama, da' nimeni nu spune...nimanui.......

toata lumea susoteste si nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca asta nu e o indeletnicire specifica doar femeilor. dovada mea e o seara petrecuta strict in compania baietilor care au uitat, pesemne, ca sunt si eu pe-acolo, si care i-au luat la purecat pe toti cei pe care-i cunosteau si care, bineinteles, nu erau de fata. ba le-au mai barfit si pe femei si pe fotbalisti, masina lui cutarica, copilul prost al lui gheorghe, seful cretin, gonflabila lui vasilica si asa mai departe.

vai ce m-am mai distrat dar am tacut chitic, prefacandu-ma invizibila, ca sa nu ma dea afara de la "spectacol"

ma intreb, insa, ce ar fi viata noastra fara o barfa buna? si cand spun asta imi amintesc cu drag de gasca mea de barfitori din facultate cu care aveam grija sa nu ratam nicio "stire" interesanta si cu care ii "povesteam" (numa' de bine! :D) pe toti colegii.

ba am mai auzit odata (tot dintr-o sursa de incredere) despre unele babe dintr-un sat din Oltenia care s-au suparat foc pe vecinul care si-a facut gardul prea mare si care s-a baricadat in curte, fara sa le mai lase loc de cate-o ocheada. pai despre ce mai puteau povesti? cred ca omul si-a pus in cap sa-si omoare vecinele...condamnandu-le la plictiseala.

daca e sa fim seriosi, ceea ce mai trebuie din cand in cand, nu ne ramane decat sa recunoastem (macar fata de noi) ca barfa e cea mai buna "sfoara" menita sa-i lege pe oameni la o cafea, pe o banca in parc, la un colt de strada, in fiecare coltisor al planetei noastre extrem de aglomerate si ca ne face viata dintr-o zi gri muuult mai interesanta.

si mai trebuie sa stim ca e bine sa fim barfiti, ca asta e cel mai bun semn ca suntem vii, chiar daca nu facem struguri.

chiar am pitici pe creier!

ieri m-a izbit o constatare: chiar am pitici pe creier!
asta o stiam dinainte, dar totul a devenit evident,cu mai putin de 24 de ore in urma, asa ca azi, ca o fata sincera ce sunt, imi recunosc "vina" in fata intregii natiuni.

cum am ajuns la concluzia asta? foarte simplu. pentru ca nu ma mai suportam cu pletele blonde, de Cosanzeana, crescute la radacina, am mers la hair stilist, ca sa folosesc termenul in trend, un tip super fain, pe care il cheama Tibi. ne cunoastem de ani buni si doar pe el il las sa puna mana in parul meu, mai ales echipat cu o foarfeca.

si uite-asa, pentru ca acolo era lume multa, un baiat tanar, invatacel, s-a oferit sa ma vopseasca.

-NU! am spus. Il vreau pe Tibi. Nu vreau sa ma vopseasca nimeni altcineva!

omul diplomat (cred ca saracul are de-a face cu toate fitoasele si nebunele din lume- nici nu se putea altfel intr-un salon de coafura) a incercat sa ma imbuneze, propunandu-mi un compromis:

-Uite, Tibi o sa amestece culoarea si eu doar o aplic...

insa incercarea lui a fost zadarnica.

-NU! am spus. Am venit la Tibi si atunci el ma vopseste, ma tunde si asa mai departe!

saracul a tacut resemnat in timp ce eu am ramas perplexa.
ce naiba se intampla in capul meu de ma comport ca un copil razgaiat, care vrea neaparat masinuta aia? si pentru ca nu pot da vina pe mine, pentru comportamentul care e absolut stupid cateodata, i-am gasit pe cei "raspunzatori" de toate "iesirile" mele. PITICII.

pot spune ca sunt un fel de Alba ca Zapada moderna, care se lauda ca poarta cu mandrie sub "casca" 7 pitici. nici macar nu am vrut sa-i las la salon, atat de tare m-am atasat de ei, incat cand am plecat i-am incolonat frumos si in pas de mars m-au insotit pana acasa.
(baiatul m-a intrebat la plecare: ti-ai luat si piticii? :)) fii fara grija, i-am spus, nu merg nicaieri fara ei. dar daca ma gandesc bine, cred ca lui ii era frica sa nu ramana cu ei pe-acolo)

cred ca toti avem fixurile noastre imposibil de inteles de catre ceilalti: fluturasi, pitici, pasarele, doar decoratiuni de gradina, care ne sporesc farmecul oriunde mergem, pentru ca nu putem fi tot timpul frumosi, destepti, draguti si modesti si pentru ca trebuie sa ne mai scoatem coltii din cand in cand...sau ochii....

asa ca, dragilor, daca va vine sa dati cu cutatu-n chiatra cateodata, si daca o sa chiar dati, sa stiti ca piticii sunt de vina...sau fluturasii...sau pasarelele...sau gargaunii.... sau stolurile....dar voi, in nici-un caz!