joi, 29 mai 2008

totul incepe cu florile albastre

ieri am vazut un film........unul dintre cele mai bune filme romanesti, daca e sa-mi ceara cineva parerea.

INGERUL NECESAR m-a facut sa stramb din nas la inceput, recunosc, pentru simplul motiv ca este un film romanesc. m-am obisnuit cu productiile autohtone care trateaza exclusiv teme sociale.

INGERUL NECESAR m-a prins insa din primele cadre in mrejele sale, intr-o lume de alb si negru, unde o femeie extraordinar de frumoasa (Anca Florea) este stapana absoluta. M-a uimit si izbit simplitatea decorului, oarecum septic.......parca tot ecranul televizorului respira vata. ma miram ca nu auzeam scartaitul acela care te scoate din sarite......

Filmul e neobisnuit si are ceva ciudat, enervant, incredibil de fermecator prin misterul concentrat pe care il transmite, prin succesiunea cadrelor.

culoarea........un albastru aproape mov, plin si greu, se insinueaza in viata inchisa, de cub alb, dezinfectat a Anei, o artista izolata, bolnava, tipicara, si cumplit de singura......

misterul ii infecteaza si afecteaza existenta........iar admiratorul albastru recurge la mijloace ciudate, originale si scumpe pentru a o impresiona....

si filmul te tine cu sufletul la gura.......pentru ca orice pas pe care Ana il face spre solutionarea problemei o arunca, de fapt si mai departe.........

si toate se succed constant........crizele de astm, inspiratia care o chinuie, teama care trece dincolo de ecran, albastrul...din flori, din lenjeria de pat, din umbrele....albastrul care, parca, e peste tot........

un film incitant.......care e atat de departe de ideea de romanesc si atat de aproape de creativitatea si de originalitatea regizorilor romani.

miercuri, 28 mai 2008

hahalal generatii


specialistii spun ca umanitatea evolueaza si ca fiecare generatie care vine e mai desteapta decat cea dinaintea ei, adica, incet, incet peste vreo suta de ani fiecare copil ar trebui sa aiba mintea lui Einstein.... asta daca nu-l cloneaza careva pana atunci.....

cred, insa, ca teoria asta are o hiba. mi-e suficient sa vorbesc cu o parte din studenti (pentru ca e nedrept sa-i bag pe toti in aceeasi oala) ca sa-mi dau seama pe unde ne situam. undeva in jurul genunchiului animalului care face oac, oac, sau hi5, hi5.

aduc in sprijinul afirmatiilor mele "Argumentul" lucrarii de diploma elaborat de o studenta mai mult sau mai putin eminenta de la facultatea de litere. (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)


Cititi si radeti:


"Nu cred ca exista persoane care sa nu fi auzit de celelbrul Ion Creanga, cel care, prin povestile, basmele si Amintirile sale ne-a bucurat copilaria, ne-a incantat-o prin muzicalitatea limbajului moldovenesc si ne-a facut sa visam cu ajutorul personajelor sale inzestrate cu puteri supranaturale, cu printese si feti frumosi.

Inca din bancile scolii primare l-am studiat pe acest mirific povestitor. An de an aflam tot mai multe lucruri, atat despre viata sa, cat si despre minunatele si diversificatele sale opere.

Pe cand credeam ca nimic nou nu va putea fi spus despre ion Creanga si operele sale, am auzit una din temele oferite de profesori pentru lucrarile de licenta: Doua toposuri in opera lui Creanga: drumul si rascrucea.

Fiind ceva nou, am considerat-o ca o provocare si ca o maodalitate de a-mi demonstra ca cei patru ani studiati in cadrul facultatii de filologie nu au fost in van."

......sau in vana......

imi placea sa cred ca sistemul nostru de invatamant nu e pe butuci si ca studiile superioare merg pe principiul calitatii, nu al cantitatii (materiale), dar realitatea ma contrazice.

Fata asta care isi argumenteaza cu atata "sensibilitate" si naivitate copilareasca lucrarea nu are nicio vina, pentru ca de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. vina o poarta profesorii. cat de orb trebuie sa fii ca sa-ti dai seama ca nu are ce cauta intr-o facultate de litere? daca devine "profa" o sa aiba grija sa scoata pe banda generatii intregi de specialisti in frectionarea limbajului de lemn.

nici nu stiu ce e mai bine. sa ne resemnam si sa acceptam low-level-ul ca pe o realitate cotidiana, pretul platit pentru modernitate si civilizatie :))))))))), sau sa luam atitudine, pentru ca asta e primul semn ca ne pierdem pana si neuronii.

dar chiar asa! pentru ce ne trebuie un limbaj complex? ca sa cumparam castraveti de la supermarket , ca sa ne certam si sa ne injuram pe strada, ca sa ne spurcam barbatul sau nevasta, ca sa intelegem ce vorbesc aia la telenovele si la emisiunile pentru minti puse pe bigudiuri?

e amuzant sa citesc "Argumentul" dar realizez cu stupoare ca ne putem considera norocosi daca peste 200 de ani o sa ne putem lauda cu macar o jumatate de Einstein ........

marți, 27 mai 2008

martini please....

ce imi place la martini?
gustul sau?
forma piciorului?
paharul in care m-as cufunda ca intr-o piscina putin amaruie?
cele doua masline perfect de...... verzi?
cuvantul simplu care imi inmoaie buzele......mar-ti-ni......?
ameteala dulce care ma arunca intr-o poveste fara de sfarsit, care ma invaluie si ma doboara?
faptul ca ma face sa ma simt sexy?
sau speciala?
sau...........
aruncata undeva intr-o lume de migdale colorate in rosu si verde?

habar n-am de ce beau martini dar stiu ca ma face sa ma simt femeie. adevarata

luni, 26 mai 2008

frunza de muscata


saptamana trecuta am aflat ceva foarte interesant despre nervii mei. cica sunt cam.....
dar mai bine sa va povestesc.

navigand pe internet am descoperit din greseala un test simplu. cica daca vrei sa afli starea nervilor tai e suficient sa zdrobesti intre degete o frunza de muscata si apoi sa mirosi terciul rezultat :D. "Specialistii" spun ca daca mirosul te enerveaza sau ti-e indiferent atunci nervii sunt in stare buna de functionare. daca insa iti place mirosul..........e momentul calmantelor.

de vreme ce ne inecam in muscate la birou, am ucis si eu o frunza de dragul nervilor si am aflat ca, SURPRIZA, imi place mirosul ceea ce inseamna ca trebuie sa inlocuiesc frunza de muscata cu ceva mai urat mirositor, ca sa fiu sigura ca n-o sa-mi placa.

dar mai bine nu ma gandesc mai departe ca incep sa ma enervez :D

miercuri, 21 mai 2008

pozitiv


aud mereu.....TREBUIE SA GANDESTI POZITIV. asta imi spun parintii mei cand am o zi neagra, asta vad prin filme si mai nou, librariile gem de carti de "gen".

cum pot gandi, insa, pozitiv cand lumea se prabuseste in jurul meu? cand aud de noi si noi imbolnaviri de cancer in randul cunoscutilor? cum pot gandi pozitiv cand stau cel putin 8 ore pe zi intr-0 incapere in care nu pot respira cum trebuie? cand stress-ul sta peste tot bine, merci, ca la el acasa, cand tot ce aud zi de zi, secunda de secunda este un lung sir de cuvinte negative: injectat, otravitor, cancer, boala, moarte, nervi, furie, nebunie, minciuna, coruptie, politica, alegeri, razboi, foamete, saracie, pensie mica, suparare, tristete, depresie.................si lista poate continua la infinit, parca.

sunt convinsa ca daca am contoriza cuvintele "daunatoare" bucuriei noastre, din fiecare zi, am ajunge la cifre ingrijoratoare care ne-ar domoli si mai mult optimismul.

si ma intreb: cum as putea oare sa ies din norul asta toxic?

foarte simplu.

simtindu-ma minunat. nu am bani? cu siguranta daca as avea nu as manca mai mult si chiar si acum cu banii pe care-i am imi cumpar lucruri de calitate (iar asta imi da o stare de bine) cu o frecventa care sa nu le transforme in banal....

am invatat sa-mi "inchid urechile", sa nu las sa ajunga la mine lamentarile gratuite ale celorlalti (care chiar nu au de ce sa se planga) si le pastrez deschise larg pentru durerea celor......indurerati cu adevarat....pe care ii ajut cu toata fiinta....

am invatat sa privesc fateta frumoasa a monedei, pentru ca singura ma pot vari intr-o gaura de deprimare tot asa cum singura pot sa ma mentin pe marginea ei, intr-un picior, bucurandu-ma de soare.

si imi fac ceai de levantica....si mananc inghetata....si imi cumpar pantofi....si nu-mi refuz nimic din ceea ce mi-ar aduce o bruma de multumire intr-o zi gri....ca o umbrela rosie in ploaie.

e atat de simplu sa traim frumos.....departe de plans, de vaiet, de porniri masochiste fara sens, departe de nevoia absurda de a ne transforma in victime.

e atat de simplu sa fim invingatori....

luni, 19 mai 2008

4 minutes



ori de cate ori vad clip-ul asta am senzatia ca Madonna a descoperit secretul tineretii fara batranete. nu stiu ce vraji face, dar nu pot sa nu remarc ca e..........remarcabila.

in primul rand personalitatea ei cameleonica, de om care stie sa se reinventeze mereu, care se afla tot timpul in spiritul timpului in care traieste.

sex simbol, femeie usoara, femeie fatala, inocenta, sotie de presedinte in Evita, actrita extraordinara careia nimeni nu-i dadea nicio sansa, a scris carti pentru copii, stie sa fie mama si sotie, canta, simte pulsul unei societati aflate in continua schimbare si, parca, nu imbatraneste niciodata.

dar probabil ca secretul ei sta in puterea de a se mentine VIE, mereu, de a se pastra minunata.

miercuri, 14 mai 2008

suc de rosii/ tomato juice

what are the people doing when they are bored? watch the clip

altceva


mancatul........asta e unul din "lucrurile" care ne tin in viata...de cand ne nastem undeva in memoria instictului nostru se afla intiparit un urlet: MANANCA, pentru ca daca nu o faci, o sa mori!

si uite-asa ne ducem zilele, aflandu-ne intr-o continua cautare.... nu de comori, nu de aur sau petrol. toti cautam mancare.

la noi, la romani, am observat un lucru interesant. asemeni statelor africane unde a fi gras este sinonim cu a fi frumos si bogat, la fel si la noi s-a pastrat in memoria colectiva ideea ca o femeie grasa e frumoasa si daca mai are si niste pete rosii in obraji.........atunci e numa' buna de miss.......satul romanesc, pentru ca, in realitate un obraz prea rosu e semn de cuperoza, deci de boala.

romanii manca bine, si bine nu inseamna neaparat corect, pentru ca nu degeaba ocupam locurile fruntase in europa in ceea ce priveste bolile de inima. romanii nu mananca - ei se imbuiba sau halesc, si dovada sta disperarea romaneasca ce se manifesta la fiecare sarbatoare. de ce mai tin oamenii post sa se "curateasca", daca de sarbatori toata lumea sare pe carnati, pe drob pana cand ii salveaza urgentele?

mancatul este o arta, pe care alte popoare o stapanesc mult mai bine decat noi......mancatul poate fi o experienta de neimaginat, o strafulgerare de arome care se contopesc si care ne cuprind in matca lor magica, un basm frumos pentru papilele gustative....visul din care parca ne trezim dupa fiecare masa.

mancarea poate fi cea mai frumoasa declaratie de dragoste, ca o capsuna inecata intr-o mare de ciocolata, acrisoara, amaruie si dulce totodata.... o poveste de viata....

asa ca azi o sa-mi pregatesc o salata greceasca......pentru a vedea tara aceea frumoasa cu marea si tarmurile stancoase cu livezile ei de maslini, in fiecare imbucatura...

marți, 6 mai 2008

compromis


viaţa noastră, întreagă, este un şir de compromisuri: de la tacerea pe care o abordăm în faţa şefului sau a nevestei, sau a soţului ca să nu avem scandal, pană la încalcarea, poate, a tuturor principiilor noastre, ne complacem în trăiri pline de frustrare, pentru "liniştea" noastră.

mă gândeam azi, la Monica Columbeanu (cacofonia nu poate fi evitată), deşi a încetat de mult să mă preocupe această "problemă" şi nu ştiu, sincer, prin ce minune mi-a sarit în minte azi dimineaţă.

cum poate trăi în felul în care trăieşte? lânga un om scund, mult prea scund pentru ea, mai batrân cu 20 de ani, cu pielea scofâlcită, care se crede cu mult mai tânăr decât este şi care confundă prostul gust cu a fi "trendy". ce altceva pot spune despre un batrânel care poarta "blugi" cu sclipici?

mă gândeam la ea......pentru că nu se poate eschiva la infinit de "îndatoririle conjugale".....cum îi face faţă? acolo, în pat, omul nostru e gol de toţi banii săi şi nu e făcut nici din aur curat, nici din cristale swarowsky, ca să aiba ea la ce visa.

sincer nici nu vreau să mă gandesc la aspectul acesta, dar mă pot gândi la compromis, la felul în care noi toţi ne "prostituăm", dacă nu trupul sau ideile, cel puţin principiile, doar pentru o mână de arginţi.

se spune ca totul are o valoare în lumea asta şi că totul poate fi cumparat, cu o suma mai mare sau mai mică......până şi durerea.......pentru ca există indivizi care "expoalteaza" chiar şi moartea celor dragi în accidente. nu de puţine ori am auzit lucruri care m-au îngrozit: "şi-aşa nu mai vine înapoi, mai bine accept banii pe care mi-i oferă călăul, ca să-i rezolv pe ceilalţi, rămaşi în viaţă."

cred că toate acestea nu au nevoie de comentarii, toate discuţiile sunt fără sens, pentru că, teoretic putem vorbi despre orice, cu detaşare, chiar şi despre cât de corecţi şi de îngroziţi suntem de faptele lipsite de etică ale celorlalţi........

....asta până cand vine randul nostru.......