vin ploile

Stau acasa intr-o zi de duminica si plictiseala din ultimul timp se .... plictiseste. printre jaluzelele trase simt miros de ploaie si parca un cal salbatic tropoteste in cer. sa fie, oare, Pegas?

sau ploaia.....

incet, ziua asta se pregateste sa se topeasca impreuna cu caldura ei in ciucuri de apa......doamne ce bine e....

ce pot face intr-o zi cu ploaie? as sta in pat si as inchide tot ce ma leaga la lume (telefon, televizor, radio, PC). as mai putea visa pierduta la fereastra urmarind ghirlandele ude spargandu-se pe dalele din curte......sau mi-as putea lua umbrela rosie, de buna dispozitie, si as pleca in ploaie, departe de toata caldura zilelor de pana acum.

dar cui ii mai trebuie umbrela?

ah, si tare mi-ar mai placea sa sarut pe cineva in mijlocul ploii torentiale...

acum am o buba :)

ne-am obisnuit sa credem ca acasa suntem in siguranta.

indiferent pe unde ne aflam, daca da boala peste noi singurul gand este sa ajungem in patul nostru.

acasa e acasa, ce mai?

nu pot insa sa nu ma gandesc cu amuzament la reclama care circula intr-o vreme pe la TV si care suna asa: "cele mai multe accidente se petrec in casa. sfatul Lion: stai afara!" ieri am aflat cat de adevarata este, cand am fost pe punctul sa-mi rup gatul, bine, piciorul, in casa.

nu am fost niciodata genul sportiv. e adevarat, imi place sa merg pe jos, dar nu sar garduri, nici nu ma catar pe stanci, nu merg cu bicicleta iar de fugit nu fug decat de caini pe strada, sau de oamenii dubiosi. nu stiu ce mi-a venit saptamana trecuta sa sar pe scaun ca sa inchid fereastra de la bucatarie, pe care o puteam inchide bine merci stand cu picioarele bine infipte in podea. si uite-asa, m-am trezit cu capul in perete (din fericire nu prea rau) si cu o rana de toata frumusetea. mai aveam putin si ajungeam sa cant ca o privighetoare la....fluierul piciorului.

am spus ca sa stie toata lumea ca reclama avea dreptate, asa ca o sa raman pe afara, pe la terase, pe la ocna, pe la gratar, cu prietenii cat mai mult posibil, ca sa fiu in siguranta. ma intreb, insa....legea asta se aplica si la birou?

si daca vedeti o fata cu "buba" la picior prin Sibiu, sa stiti ca eu sunt :P

dupa

curge sange in suvoi

violet

si carnea cade de pe mine

in clepsidre.

chem viermii la masa si le ofer delicatese-

ochii mei

lungit pe spate ii vad cum isi intind balele

pe retina

...timp...

o luna-

oasele goale, alburii

tremura de frig pe la colturi de cimitire

cersind o zdreanta de carne

de la mortii de o zi

...timp...

un an-

cu dintii nu mai am ce face

si imi vine o idee:

ii ofer tribut lui Charon
impreuna cu unghiile

(2000)

sunt "single" si imi place!

de ce se invidiaza reciproc un barbat insurat si unul "single"? pentru ca fiecare crede despre celalalt ca are parte de mai mult sex.

azi ma gandeam la statutul meu de single....e interesant sa-i vezi pe cei din jur, de o seama cu tine, cocosati de responsabilitatile casei, mesei, gradinii, copiilor, verzelor, rosiilor, ciorapilor.....sotului, eventual sotilor, ciorbelor, tocanitelor........

si desi pe de o parte ii invidiez ma felicit pentru decizia mea de a mai astepta....dar oare ce astept? in niciun caz nu mai cred ca o sa apara un nene (pentru ca in curand fatul frumos o sa se transforme in nene) care si-a vandut calul alb ca sa-si ia o rabla (tot alba) si pentru care sa-mi las parul in jos pe geam (desi nu locuiesc la etaj) pentru ca mi-e prea lene sa ma deplasez pana la usa sa o deschid.

cred ca mai astept sa vina un castel (daca ajunge muntele la mahomed de ce nu ar veni si castelul la mine?), pentru ca, daca tot am hotarat de curand ca iubirea nu-i de mine, vreau un barbat cu castel (de nisip, de carti......ce mai conteaza?)

si mai astept sa ma lase vederea de tot, ca sa nu mai observ toate neregulile cu care vine echipata posibila mea jumatate, pentru ca ei, inteleptii, spun ca daca ai trecut de 25 de primaveri, ierni sau veri (fiecare cand s-a nascut) gata, doar slujbele la biserica sau vreo amnezie brusca te mai casatoreste, pentru ca prea le vezi pe toate.

si mai astept sa cresc mare.......pentru ca parca tot copil am ramas si nu pot sa-l recunosc nici in ruptul capului pe omul din buletin care poarta fata mea si care are .......28 de ani......(nope, that's not me!)

nu e usor sa fii single, pentru ca daca toata gasca s-a pricopsit cu o jumatate cercul se inchide si ramai pe undeva prin afara, pentru ca 1 si cu 1 fac 2. tu printre ei le-ai crea ideea de menage a trois. .....si hehehe nu se cade. (ca doar nu vrem sa stricam casatoria oamenilor).

nu e usor sa te gandesti mereu ca ceva e in neregula pentru ca nicio relatie ok nu se leaga de tine mai mult de cateva saptamani (si e super funny sa vezi ca pustii de 18 ani iti depasesc recordurile de 3 luni cu lejeritate), ca nu ai pe cine sa strangi in brate, ca n-ai cu cine sa te certi, fapt pentru care mereu trebuie sa ai pus undeva un prieten certaret cu care sa-ti animezi serile plictisitoare.

ah dar e si reversul medaliei: partea pozitiva. ce fain e sa nu te doara capul de nimic. vreau sa ies gata, am iesit, fara sa-mi pese ca vai, dragul meu poate comenteaza sau se simte frustrat ca nu l-am sunat in ultimele 2 ore, fara sa trebuiasca sa duc munca de convingere de cel putin 2 luni pe tema concediului si al eternului unde il petrecem?

fara sa ma stresez ca poate am vorbit prea tare in seara aia cu prietenii lui si ca m-am maimutarit fapt pentru care el, saracul, s-a simtit foarte prost.

asa ca o sa asez "durerea" asta la un metru distanta de cot, imi mai trec o mana prin par, pup pe toata lumea si imi vad de viata mea frumoasa, minunata, aflata la cel putin 9 luni distanta de muntii de pampersi si merg sa ma intalnesc cu tipul frumos care lucreaza pentru firma aia tare. cred ca o sa fie o intalnire minunata :) si cine stie.....poate o sa ma indragostesc...

praslea cel voinic si merele de aur - la birou

azi dimineata vorbeam cu un prieten pe messenger:

el: nu-mi mai suport colegul de birou

eu: de ce?

el: in fiecare zi mananca 1 kg de mere. cand musca dintr-unul parca imi zgarie creierii. nu stiu cat mai rezist.

eu: cum asa? dar de ce mananca atatea mere?

el: dracu stie

eu: pot sa scriu despre asta pe blog?

el: acum a mancat doar unul. mai are o plasa plina. mor cand ma gandesc.

eu: habar n-ai ce distractiv este ce imi spui tu acum

el: daca ai sti cum musca din mar...crrrrroooooonnnntttttt

eu: pai poti sa-i spui ca ai nervii slabiti si ca esti pe punctul sa cazi intr-o depresie, sa mearga pe hol :)) ce tare

el: sa-i spun sa nu mai manance mere? e absurd. stii? ieri exact cand i-am zis ce sa faca, atunci mi-a mancat 1 kg.de mere. 1/2 ora am crezut ca se darama lumea

si cam asa am tinut-o minute bune...

relatiile de la birou sunt mai rele decat casatoriile. cand nu mai suporti omul cu care imparti, casa, masa, patul, baia, debaraua, cuierul, telefonul din bucatarie, gata, ti-ai luat calabalacul si ai plecat "la mama". nu poti face la fel cu colegul de birou, pe care vrand nevrand trebuie sa-l suporti, chiar daca iti vine sa-l strangi de gat in fiecare zi.

da, e adevarat, iti poti baga piciorul si sa pleci spre alte tari mai calde si mai calme, dar daca am face tot timpul asa probabil ca am schimba milioane de locuri de munca intr-o singura luna si cum optiunea asta cade din start, nu ne ramane altceva de facut decat sa ne inarmam cu rabdare, cu un calm de elefant si cu muuuuulte, muuuuulte pastile.

dragostea in vremea...internetului

ma tot gandesc si ma raz-gandesc: ce ti-e si cu dragostea asta! apare pe unde te astepti mai putin. in supermarket, in parc, la mare, intr-un bar, la o bataie cu zapada, poate chiar in timpul unei batai adevarate.

ea poate, mai nou, sa apara chiar si pe net.

ma intreb ce ar crede bunica-mea despre asta. cum adica stai la un televizor, tot apesi pe niste clape si pac, ai cazut indragostit, cu toate simptomele aferente (ameteli, greturi, slabit, nesomn si tot asa).....

hmmmm asta e treaba serioasa si incalcita, pentru ca sunt convinsa ca internetul va deveni pentru generatiile viitoare cel mai uzitat suport pentru a-si gasi dragostea, pentru a visa la Fat Frumos sau la Ileana Cosanzeana... ne-a apucat pana si pe noi, astia mai "copti", noi care am prins cat de cat lipsurile specifice comunismului si care nu ne-am nascut direct cu capul in monitor.. ce sa mai spun de nepoti, stranepoti sau de stra-stra-nepoti. cred ca nici macar nu ne duce mintea sa ne imaginam cum o sa fie lumea peste 300 de ani, cand dragostea pe net o sa fie perimata

iubirea virtuala e magica......ea creeaza impresia de suflet pereche... e ca si cand toate visele unui singur om s-au adunat in faptura ascunsa in literele de pe ecran..pentru ca noi interpretam textul asa cum ne place.

el iti scrie: ce mai faci draga? pe un ton sarcastic......in urechea ta de om indragostit canta muzica, ah mi-a spus draga......intr-un mod cat se poate de cald...si de aici toate neintelegerile.

nu vreau sa vorbesc despre pozele false despre care s-a tot vorbit, despre scammeri sau despre turistii sexuali (cei care isi cauta amantele pe net), pentru ca falsuri intalnim si in viata de zi cu zi, sau oameni lipsiti de buna credinta.

internetul comprima spatiul si nu stiu de ce unora le este atat de greu sa inteleaga ca acolo iubirea chiar este posibila. pe net oamenii se deschid mai usor, pentru ca nu se streseaza intrebandu-se cum le sta parul, sau daca au intre dinti un rest de frunza de salata, cum ar face-o la o prima intalnire. ah si cand cei implicati se vad pentru prima data, nu mai trebuie sa afle decat daca exista sau nu "acel ceva......care se explica de fapt printr-un cuvant simplu: atractie" pentru ca de aici, sa inceapa o veritabila poveste de dragoste - trebuie sa fim ori nebuni, ori incuiati daca ne imaginam ca oamenii care s-au cunsocut on line vor strange calculatorul in brate toata viata.

iubirea e minunata si poate sa apara oriunde, chiar si pe luna, daca exista acolo 2 oameni pregatiti sa o primeasca, asa ca m-am hotarat sa nu-i mai blamez pe indragostitii virtuali, pentru ca ei vor imparati lumea reala.