azi sunt intr-o dispozitie speciala...
de parca veselia a plecat, departe. simt, insa, un calm ciudat. e ca si cand as fi stat toata ziua in fata unui semineu, cu o cana mare plina cu ciocolata calda, amaruie. imi place gustul acesta. amarui. pentru ca lasa in urme o parere de dulce.
e interesant cum, un strop de ciocolata calda devine amarui la cateva secunde dupa ce a ajuns pe buze. cred ca in felul acesta mintea noastra (sau poate sufletul) alege cea mai frumoasa cale de a scapa de eventuala amareala care uneori ne copleseste.
asa.....o cana mare, inalta, oranj, pe care este pictata o vaca albastra, cu picioare imposibile. plina, insa, cu ciocolata amaruie. fierbinte
in zile (sau seri) din acestea speciale, prefer sa petrec timp de calitate cu mine. imi fac complimente, imi zambesc si parca traiesc, cumva, in afara timpului, fara sa-mi pese de nimic. poate doar de doamnele acelea minunate care au lasat linii feminine, calde, delicate dar atat de importante in palma destinului lumii.
in zile (sau seri) din acestea imi place sa rasucesc cuvinte. sa le intind, sa le contorsionez pana isi pierd sensul, sa mananc turta dulce sau sa beau ceai aromat.
tocmai de aceea, tolanita in cel mai cald colt al casei mele, ascultand-o pe Carla Bruni, ma bucur de o seara frumoasa, relaxanta, ignorand frigul de afara (care imi place pentru ca da adancime caldurii din interioare), astept o sarbatoare pe care o ador: Craciunul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu