pesimismul nu a fost punctul meu forte. ciudat, dar niciodata nu am fost foarte departe de el si intreaga mea existenta a pendulat intre partea plina si goala a paharului. am parut mereu o optimista, fara a fi, neaparat una.
mi-a placut si imi place sa cred ca cerul e limita, ca daca ne dorim ceva cu adevarat si facem pasii in sensul in care trebuie, ne crestem sansele sa atingem acel vis. ne lipseste, insa, curajul, pentru ca nu e lucru usor sa gasim alt tel odata ce am reusit sa atingem unul vechi.
cred ca visurile sunt cele care ii fac pe oameni sa mearga inainte, iar pe cei care le pierd, sa se sinucida, pentru ca motorul existentei noastre este intocmai viitorul munte pe care-l avem de cucerit. ca muntele asta e, de fapt, o movila de pamant, nu conteaza.
increderea nestramutata ca oricine poate face orice cu viata lui, atat timp cat intreprinde ceva in sensul acesta, ma face sa par naiva, poate putin nerealista. dar oare nu e mai bine asa? sa aparem nebuni in ochii celorlalti decat sa ne inchidem singuri orizonturile? pentru ca intotdeauna a fost usor (sau foarte greu pentru unii) sa fim conventionali, sa calcam pe drumurile deja batatorite de mii si mii de pasi care au trecut pe acolo inaintea noastra. ce vis urat: sa ne cautam propriile carari pline de balarii.
nici nu mai stiu exact ce vroiam sa spun. sincer, nu stiam nici cand am inceput sa scriu unde vroiam sa ajung, dar ideea e simpla: limita este cea pe care ne-o impunem noi, "ajutati" de societate, de prieteni si de multe alte norme. si tocmai din cauza acestui "ajutor" uitam, de fapt, de unde am plecat, spre ce ne indreptam cand ne-am setat aspiratiile si le vom pierde pentru totdeauna.
poate ca daca ne vom judeca mai putin, daca vom depasi conventionalul si nu ne va pasa de asteptarile celorlalti, vom reusi sa ajungem acolo unde am vrut toata viata sa fim.
si asa ne vom transforma in broscuta aceea din poveste, care a atins varful muntelui (desi toata lumea de la poale spunea ca n-o sa reuseasca niciodata), doar din cauza ca era surda.
PS. cu secole in urma Omenirea visa sa zboare. ce nebunie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu