luni, 20 decembrie 2010

din nou despre căsătorie


mă întreb de ce toată lumea vrea să se căsătorească? cine a inventat regula asta si....de ce cei care nu au făcut sau nu fac pasul trebuie să aibă neapărat o problemă, în opinia celorlalţi. am auzit-o de atâtea ori: "dacă nu s-a căsătorit până la vârsta asta sigur ceva e în neregulă cu el"...sau cu ea...

de unde nebunia asta? si care sunt zăpăciţii care o cred?


de câteva luni am împlinit 30 de ani si am ştiut dintotdeauna că din momentul în care voi trece "pragul", ceva în viaţa mea se va schimba. şi s-a schimbat. liniştea. pentru că sigur ceva nu e în regulă cu mine daca nu m-am măritat până acum. şi toată lumea ţine să-mi atragă atenţia...


pentru mine căsătoria nu e o regulă. nu e ceva ce e musai să fac până nu împlinesc 31 de ani, de exemplu. casatoria trebuie să fie o finalitate. sfârşitul şi începutul unei poveşti frumoase, alături de un om lângă care să fiu fericită că mă aflu.
asta pe lângă celelalte priorităţi.

vreau să mai fac şi altceva în afara faptului că TREBUIE să mă mărit, după cum cred alţii. sau după cum încearcă să mă convingă...fie că sunt prea bătrână, prea independentă, prea.....şi de aici o întreagă listă.


vreau să învăţ să mă iubesc pe mine, pentru a fi capabilă să iubesc şi pe altcineva aşa cum trebuie...vreau să învăţ lecţia răbdării şi bucuria de a împărţi totul conştient.
şi dincolo de toate acestea nu cred că există o vârstă pentru a te îndrăgosti. nu....... iubirea aceea, mare, imposibilă şi incredibilă ne poate sări în faţă de după fiecare colţ sau pas. când ne aşteptăm mai puţin...sau mai mult....

şi nu, nu mă mulţumesc cu mai puţin decât ceea ce vreau, numai din "disperarea" de a mă mărita, sau pentru că mă presează ceilalţi. refuz să fac compromisuri mai ales că un compromis de acest fel m-ar putea costa fericirea...şi viaţa.


aşa că mă mulţumesc să-mi văd de clipele mele frumoase, trăindu-le. fără aşteptări, fără obsesii, fără disperări, fără planuri pe cinci ani care iau în schemă un bărbat musai de o anumită factură, sau un copil pe care "să-l fac" până la 32 de ani, de exemplu.


bunicul meu s-a îndrăgostit la 8o de ani. ce ciudăţenie....

3 comentarii:

Miţă spunea...

Lasa babele sa zica ce vor si marita-te cand iti vine ;)
Mos Craciun fericit! ;)

booknerdcafe spunea...

hey! eu peste mai putin de o luna fac 31 si deja am parte de atat de mult timp de acel TREBUIE! de NU AI SI TU NICIUN GAND? incat am invatat sa le ignor! POvestea minunata are intotdeauna un inceput si un continut dar nu neaparat si un final de "au trait fericiti pana la adanci batraneti"! Traieste-ti povestea asa cum numai tu stii, libera, fara prejudecati, fara obsesii si fara termene limita - asa e cel mai bine! Daca o sa apara si momentul acela...atunci si mai bine!

liana spunea...

ai dreptate,,,