auuu inima mea

trebuie să recunosc: NU-MI PLACE VALENTINE S DAY. nu pentru că nu aş avea pe cine să iubesc, pentru că dacă ţin morţiş, tot găsesc un "atentator" la inima mea. nu îmi place pentru că e o mare prefăcătorie. oamenii nu se pot iubi într-o singură zi, de parcă un an întreg toţi stau cuminţi pe fundul lor şi numără minutele până la momentul extraordinaro-minunat al "serbării" îndrăgostiţilor.

ce contează că îmi bat nevasta toată ziua, că mă îmbăt ca un porc, că o înjur de 364 de ori pe an? păi normal că nu contează, pentru că îi cumpăr ceva drăguţ de Valentin, şi gata, am liniştit-o şi cel puţin pentru o săptămână am scapat de ameninţarea că "bagă divorţ".

mă enervează toate inimile, inimioarele, "cântăcioase" de care vrând, nevrând dau cu ochii pe stradă şi baloanele (ghici ce formă au!) care plutesc pretutindeni. mă enervează toate declaraţiile false, rostite cu patos de eterni îndrăgostiţi (bineînţeles că nu numai de cea căreia îi spun "I love you", de valentin).

oamenii mai deştepţi decât americanii (că doar sunt români) s-au gândit că o singură zi a îndrăgostiţilor nu e suficientă, că şi-aşa oamenilor le plac cadourile şi l-au resuscitat şi pe Dragobete, care zăcea undeva, beat mort de atâta dragoste, într-un ungher al memoriei colective. şi mulţumită campaniei, care i se face, el a devenit un fel de don juan autohton, un "vedet"care pupă tot ce-i iese în cale.

pe de altă parte, oricât de "chicioasă" mi s-ar părea "sărbătoarea" asta, când mă uit la vremea "fleşcăită" şi turmentată de afară, mai că încep să-mi placă baloanele, pernele, jucăriile, tricourile, plasele, şi tot ce mişcă, în formă de cord.