citind un articol care pomenea de avort, m-am gandit sa-mi spun parerea despre "chestiunea"cu pricina. stiu ca exista pareri pro si contra, ca unii numesc avortul crima, ca este o problema de morala, de etica, de viata si de moarte, chiar de prostie, pentru ca, depasind nivelul traiului in pestera, s-au inventat farmacii si, implicit, metode de contraceptie.
actiunea de a "ramane insarcinata" este o problema personala. dar nu doar a ei, cum cred unii, ci a amandurora, pentru ca povestea aia cu femeile "polenizate" pe camp, in timp ce se plimbau, si care fac copii din flori (numa' inventatorii conceptului asta stiu ce-o fi insemnand), merge la capitolul cu povesti cu barza.
recunosc: nu sunt de acord cu avortul, dar nu sunt nici impotriva lui. de ce nu ma opun? pentru ca, exact ca si prostitutia, chiar daca e scos in afara legii el continua sa se practice. si, sincer, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna asta. ma intreb cati copii mici din generatia "decreteilor" au ramas fara mama, dupa ce aceasta a fost ajutata de vreo baba sa "scape de o problema".
problema noastra nu este existenta posibilitatii de a avorta, nici crima pe care oamenii o savarsesc facand asta, ci tocmai lipsa mintii clare si ma feresc sa dau vina pe educatie, sau pe lipsa ei, pentru ca nu doar fetele din fundul satului avorteaza, ci si alea de la oras. culmea, de la varste foarte fragede. ma intreb, insa, cat de cretin trebuie sa fi sa nu stii unde poate duce un act sexual. ok, la orgasm, da, dar in afara de asta. care sunt implicatiile neprotejarii (in orice forma se gaseste ea). si cine e de vina? nestiinta, inconstienta, prostia?
nu...de vina e indiferenta...
pentru ca pentru unele nu conteaza ca in interiorul lor se zamisleste viata, ca Dumnezeu le-a facut mici demiurgi cu puterea de a crea copii. nu.....ele sunt preocupate de grija de a scapa de "problema". indiferent cum se intampla asta. si se "lauda" cu siruri lungi de avorturi...
eu zic ca nu trebuie sa "umblam" la sistemul juridic, nici la cel moral, nici la cel etic. noi trebuie sa "umblam" la suflet. pentru ca nimic nu ii deosebeste (si ma refer la cei doi care alcatuiesc un cuplu) pe cei care aleg, cu nonsalanta si cu buna stiinta, sa ucida un om nenascut, pentru ca apoi sa o ia de la capat, de calaul care taia zeci de capete si se culca linistit.
visand frumos, cu indiferenta...
2 comentarii:
cred ca indiferenta de care vorbesti se adreseaza pitipoancelor pentru care swallowing-ul ori let-inside-me sunt definitorii, formule nuantatoare ale personalitatii lor sociale.
mai exista un segment in care indiferenta se imbina cu educatia, cu lipsa ei mai bine zis. in acest caz, nici macar nu se ia in calcul un potential avort, ceea ce genereaza degradarea societatii noastre, in care fiecare om de caracter se chinuie sa aduca un zambet, o raza de soare, o sclipire...
Bietu' cãlãu... era doar un job! Ca si joburi de genul sniper sau hitman :P Eu la avorturi cred ca e vorba mai mult de inconstienta decat de indiferenta... Adica indiferenta implica o atitudine de nepasare in orice varianta, ori avortul inseamna ca de fapt se vrea o modificare a situatiei intr-un moment intarziat. Un fel de "undo" cu tot pachetul corespunzator de probleme morale, medicale, psihologice, etc. Dar ca sa se ajunga la intreruperea de sarcina in marea majoritate a cazurilor a fost vorba de inconstienta sau mai exact ignoranta. Nici prin cap nu le trece unora ca se poate ajunge la asa ceva si cand le trece totusi (prin cap) ignora complet toate lucrurile care vin odata cu avortul. Si ce e mai nasol e ca multimea asta de ignoranti/ignorante nu pricepe nimic din ce li se spune... Asa e lumea.
Trimiteți un comentariu