normal?

traim intr-o lume inconjurata de cuvinte. asa suntem noi, oamenii, fiinte sociale si nu putem trai fara a comunica. fie prin limbaj, fie prin semne, fie prin vestimenatie sau coduri. si asa cum este si normal,in jurul nostru "isi fac veacul" o sumedenie de expresii care s-au impamantenit deja, relaxandu-se in vorbirea noastra curenta.

unul dintre aceste cuvinte este "normal", pentru ca tot ii auzim pe altii cum spun: "nu e normal ce a facut", "asta nu-i normal" si asa mai departe.

ma gandeam ieri la normalul asta, despre care dex-ul spune ca defineste ceva sanatos, care este asa cum trebuie, obisnuit si firesc.

pana aici toate clare.

dar cine stabileste ce e normal? societatea? prietenii nostri? mama? tata? nevasta? cine? pentru ca nu exista nicio lege care spune: esti sanatos, firesc si asa cum trebuie, daca.... asa ca fiecare intelege sa creeze propria lui stare de normalitate, brand-ul personal, care e firesc pentru el, dar nu si pentru ceilalti, pentru ca in zilele noastre "aventuriere" normal se poate transforma foarte usor in banal. si cine poate spune ca isi doreste sa fie obisnuit si mai rau, mediocru.

si ce aleg fiintele astea sociale sa faca? pentru a fi sigure ca sunt la t-spe mii de kilometri distanta de normalul ala, firesc, se transforma in anti-normali. isi pun un inel in nas, in buric, sau isi coloreaza parul in te miri ce nuanta de turcuaz, isi pun pietre pe unghii sau pe dinti, se imbraca asa cum nici celui mai original creator nu i-ar fi dat prin cap sa o faca, isi pun coarne si au un comportament care numai ....normal...nu se poate "chema".

distractiv este insa, faptul ca de sindromul asta anti-normal sufera toata lumea, asa ca un emo kid ar putea avea surpriza sa dea peste alti 100 de emokids unde se asteapta mai putin, adica peste tot. (si emo este doar una dintre miscarile anti-n)

si de ce nu ar fi oamenii de inteles ca fac toate acestea? pentru ca poate deveni incredibil de frustrant sa realizezi ca esti doar scama de pe puloverul uriasului si faptul ca te inghesui pe o planeta alaturi de cateva miliarde, la fel ca tine. e dureros, mai ales atunci cand TU esti o individualitate, cel mai bun dintre cei mai buni, unicul sau unica.

si asta fac toti, in asa fel incat anti-normalul cu tot ceea ce presupune el, a devenit de fapt normal. pentru ca nu mai susprinde pe nimeni sa se loveasca pe strada de lucruri sau oameni care socau acum 10 ani.

pare atat de simplu ca oamenii se uite ca azi, a fi anormal presupune tocmai sa fi un om obisnuit de acum 20 de ani, caruia ii place bejul si care, poate, citeste.

toata lumea face sex

traim intr-o lume libera in gandire. atat de libera, incat avem senzatia ca nu trebuie decat sa vrem sa infaptuim ceva ce acum cateva secole era tinut sub o mie de lacate si o facem, fara sa ne batem capul prea mult daca e bine sau rau, daca e moral sau imoral.

ce naiba e si aia moralitate?

cu siguranta un cuvant incuietor care tine mai mult de biserica si de viata la manastire decat de lumea asta, a noastra, avansata, reala si VIE.

si sunt multe lucruri care se pot incadra in acest capitol, cel mai important fiind sexul. considerat subiect tabu, despre care se vorbea in soapta pe la colturi pe vremea bunicilor, toata lumea practicandu-l dar nimeni vorbind despre el. sexul, pacatosul, refuzat de mintile luminate, crestine, de fetele cuminti si batrane, de tinerii feciori care preferau - asa spun cartile - sa vaneze caprioare. nimeni nu vorbea despre el, dar toata lumea visa la el. (trebuie sa recunoastem ca asa era si mai este!)

in zilele noastre, insa, lucrurile s-au schimbat si toata existenta geme de... sex. incepand cu documentarele care arata cu varf si indesat ce se intampla intre iepurasi, albinute si veverite, continuand cu filmele americane, in care protagonistii sar unul pe altul din secunda doi, cu filmele europene in care se face sex cu nabadai, neaparat incarcat cu o tensiune dramatica. pe langa noi, mai aproape, toata lumea face sex: in locurile intunecoase, in scarile blocului, in masina, pe masa, pe jos, in pivnita, oriunde numai acasa, nu. oricum si cu orisicine. pentru ca e suficienta o ocheada aruncata intr-un bar, club, sau pe strada ca fata vizata "sa sara in schema". si nu sunt rare cazurile. au devenit chiar normale.

oare asa o fi?

pentru ca indiferent de ceea ce spun gurile oamenilor open mind, care trambiteaza libertatea sexuala a femeii, a barbatului si chiar a cuplului, inima lor "gandeste" altfel. si e suficient sa ne uitam la crizele de gelozie pe care le fac, la femeile pe care le cauta, la ce devin in cuplu, ca sa ne dam seama de asta.

pentru ca fie ne place, fie nu, indiferent de cat de evoluati vrem sa credem ca suntem, o sa o privim cu scepticism - desi nu poate parea corect - pe cea care a cedat ocheadei unui necunoscut.

capitol nou

azi o sa deschid un nou capitol al blogului: ce ma inspira. si va cuprinde toate micile mele bucurii din fiecare zi.

pentru somnoroşi

Moşul ENE, pe la gene,
Ne aduce somnu-alene,
Ploapele uşor le-nchide,
Somnul dulce ne cuprinde.

Somn uşor, vise frumoase,
Moşu-ncearcă să le lase,
Şi pîş, pîş încetişor
El pleaca din dormitor.

blestemul pitipoancei

nu ştiu dacă există o definiţie a fenomenului numit "piţipoancă", dar cu siguranţă cu totii ne gândim acum la toate strasurile, pantofii de "vampă", machiajul strident, boticul de pe hi5 şi toate accesoriile care se plimbă, la un loc cu buricul dezgolit, pe bulevarde.

cu toţii recunoaştem o piţi atunci când o vedem şi nici măcar nu avem nevoie de pregătire specială pentru a face asta.

cum ramane, însă, cu cei care încep să confunde o femeie care are grijă de ea, cu o piţipoancă? în ziua de azi, dacă nu te încadrezi în genul sport, bohem (sic!) sau etno şi îţi plac pantofii cu toc cui, gata, te-ai clasificat din start la "concursul" de piţipoanca anului. dacă mai ai şi părul blond, întins cu placa (pentru că dacă nu faci asta pari a avea o căpiţă de fân pe cap!), sau o poşetă care intră, pur întâmplător, într-un trend, ai trecut deja pe locurile fruntaşe.

şi nici măcar nu mai contează că pantofii ăia au o formă şi o culoare elegantă, sau că îi asortezi cu geanta, pe care nu o porţi nici în ruptul capului pe braţul în erecţie. nu mai contează că nu pui pe tine mai mult de două culori, pe care le potrivesti cu grijă. nu mai contează că părul tău blond are o nuanţă naturală şi că e departe de a fi platinat. nu

pentru minţile din ce în ce mai înguste ale societăţii, dacă eşti o femeie aranjată, cu mâini şi unghii în stare bună, adica french, simplu, fără strasuri, dacă porţi accesorii care îţi dau o pată de culoare, dacă ai parul tuns la coafor, ci nu cu barda acasă, daca ai o fustă mai scurtă pe care nu o porţi cu dresuri plasă eşti o piţipoancă.
pentru ca numai alea au fiţe de "dame bune", cu toate "aurimile" care se bălăngănesc pe ele.

si nu sunt rare cazurile în care minţile şlefuite pe cocalari şi piţipoance punct ro, nu mai reuşesc să distingă o nuanţă de gri de albul zângălit. dar de ce nu s-ar încadra şi capitolul acesta în tendinţa generală?

si tot aşa şi uite-aşa, mintea se îngustează către...cap. către capul intelectualilor cu pretenţii.

PS. Pentru cei care habar n-au ce NU este o piţipoancă