normal?

traim intr-o lume inconjurata de cuvinte. asa suntem noi, oamenii, fiinte sociale si nu putem trai fara a comunica. fie prin limbaj, fie prin semne, fie prin vestimenatie sau coduri. si asa cum este si normal,in jurul nostru "isi fac veacul" o sumedenie de expresii care s-au impamantenit deja, relaxandu-se in vorbirea noastra curenta.

unul dintre aceste cuvinte este "normal", pentru ca tot ii auzim pe altii cum spun: "nu e normal ce a facut", "asta nu-i normal" si asa mai departe.

ma gandeam ieri la normalul asta, despre care dex-ul spune ca defineste ceva sanatos, care este asa cum trebuie, obisnuit si firesc.

pana aici toate clare.

dar cine stabileste ce e normal? societatea? prietenii nostri? mama? tata? nevasta? cine? pentru ca nu exista nicio lege care spune: esti sanatos, firesc si asa cum trebuie, daca.... asa ca fiecare intelege sa creeze propria lui stare de normalitate, brand-ul personal, care e firesc pentru el, dar nu si pentru ceilalti, pentru ca in zilele noastre "aventuriere" normal se poate transforma foarte usor in banal. si cine poate spune ca isi doreste sa fie obisnuit si mai rau, mediocru.

si ce aleg fiintele astea sociale sa faca? pentru a fi sigure ca sunt la t-spe mii de kilometri distanta de normalul ala, firesc, se transforma in anti-normali. isi pun un inel in nas, in buric, sau isi coloreaza parul in te miri ce nuanta de turcuaz, isi pun pietre pe unghii sau pe dinti, se imbraca asa cum nici celui mai original creator nu i-ar fi dat prin cap sa o faca, isi pun coarne si au un comportament care numai ....normal...nu se poate "chema".

distractiv este insa, faptul ca de sindromul asta anti-normal sufera toata lumea, asa ca un emo kid ar putea avea surpriza sa dea peste alti 100 de emokids unde se asteapta mai putin, adica peste tot. (si emo este doar una dintre miscarile anti-n)

si de ce nu ar fi oamenii de inteles ca fac toate acestea? pentru ca poate deveni incredibil de frustrant sa realizezi ca esti doar scama de pe puloverul uriasului si faptul ca te inghesui pe o planeta alaturi de cateva miliarde, la fel ca tine. e dureros, mai ales atunci cand TU esti o individualitate, cel mai bun dintre cei mai buni, unicul sau unica.

si asta fac toti, in asa fel incat anti-normalul cu tot ceea ce presupune el, a devenit de fapt normal. pentru ca nu mai susprinde pe nimeni sa se loveasca pe strada de lucruri sau oameni care socau acum 10 ani.

pare atat de simplu ca oamenii se uite ca azi, a fi anormal presupune tocmai sa fi un om obisnuit de acum 20 de ani, caruia ii place bejul si care, poate, citeste.