minte-ma frumos.....

parca nimic pe lumea asta nu este atat de ascuns precum adevarul. asta poate pentru ca fiecare are propriul sau mod de a-l intelege...este atat de simplu ca un lucru omis din poveste, neintentionat, sa nasca banuieli crunte in mintea jumatatii noastre.

una dintre cele mai importante aspecte ale personalitatii unui om este sinceritatea. cel putin asa spun in marea lor majoritate, cei care completeaza teste despre perechea perfecta. ne-am inteles: vrem sa ni se spuna adevarul.

oare?

sincer, eu una nu cred ca oamenii pot trai cu realitatea, cunoscand exact cum ne vad ceilalti. pentru ca nicio femeie care isi schimba coafura nu zambeste cu dragoste cand il aude pe el ca-i spune ca ii sta rau, asa cum nu ne place sa auzim ca el sau ea, nu are chef sa ne vada, sau cand aflam ca darul pentru care ne-am stors creierii timp de o saptamana si pentru care am platit o avere, nu ii place sarbatoritului.

unii ii spun "minciuna", pentru altii este "diplomatie", la fel cum indragostitii o numesc "dragoste", insa indiferent ce aspecte imbraca omiterea adevarului ne face intrucatva viata mai usoara. fie ca vrem sa credem asta, fie ca nu.

intrebam cum ne sta parul, sperand inlauntrul nostru, ca el va spune ca arata superb, desi poate ca nu o crede. pe de alta parte, daca spune ca ne sta ca dracu', ajungem sa fim convinse ca nu ne apreciaza, deci o sa-l iubim mai putin.

tocmai de aceea"minciuna" soft este binevenita in cuplu, chiar si intre preteni. cu toate acestea neadevarul tot neadevar ramane, oricat de frumos l-am invesmanta. asa ca, desi doare, este necesar. in cantitati mici, precum veninul, la inceput, pentru a nu produce durere, spus cu tact si diplomatie, nu aruncat precum un ciocan in perete.

pana cand, in cele din urma, minciuna isi va da "delete" singura.