Cui i-e frică de Bau-Bau?!

Ne place sa credem că suntem evoluaţi, că avem mijloace care ne permit să ajungem în cel mai îndepărat colţ al planetei într-un răstimp lung cât o bătaie de inimă. Ne amuzăm pe seama înaintaşilor care, bieţii, săreau ca arşi când soarele se întuneca la vreo eclipsă, sau când îşi "zdrăngănea" poverile, la un cutremur. Suntem mândri de cât de mult am deschis ochii astăzi şi de cât de multe ştim în comparaţie cu amărâţii care populau planeta cu doar câteva sute de ani în urmă şi care credeau că trăiesc pe o plăcintă.

Ne place să credem că suntem evoluaţi şi că logica ne este armă, dar ne speriem de un...număr. O dată, care aşa cum este şi normal din când în când, mai face ca un "unşpe" să se tripleze. Ne batem cu pumnii în piept că nu credem în horoscop, că e o tâmpenie, dar ne roadem unghiile îngroziţi când un nebun susţine sus şi tare că ŞTIE că vine "sfârşitul lumii".

Sfârşitul ăsta i-a stresat pe înaintaşi, ne stresează şi pe noi şi pentru că, în lumea veştilor proaste, în care poveştile de groază circulă mai iute ca gândul, nu sunt suficiente câteva crize financiare cu care, pare-se, ne-am obişnuit deja, fiind musai să ne "şocăm" la gândul sfârşitului. care anul ăsta a venit de vreo trei sau patru ori.

Puţini au fost cei care au tremurat la gândul asteroidului care a trecut pe lângă pământ la o distanţă mai mică decât cea la care se află luna şi cred că şi mai puţini s-au gândit că le-ar putea pica în ogradă sau la portiţă. pai normal că nu trebuie să ne stresăm că asteroidul nu ne-a făcut cu mâna în 11.11.2011.

Mai avem un pas până la 2012 şi mă întreb câţi se vor pocăi, îşi vor dona averile şi vor aştepta cu sufletul la gură (sau în chiloţi) ziua de 21 decembrie.

Tic-Tac! Tic-Tac! Au mai rămas un an şi 26 de zile până la "sfârşitul lumii"...sau poate o secundă...BAU!

Ce muzică îţi place?....Stai, nu-mi spune, că mă uit pe Facebook!

Cu vreo trei ani în urmă am fost prima dintre prietenii mei care avea cont pe Facebook. Nici nu-mi amintesc prea bine de ce am ales acea reţea de socializare, pe care nici măcar nu o înţelegeam prea bine. Am făcut contul, m-am uitat pe-acolo şi l-am lăsat baltă, pentru a reveni doar din când în când, adică în momentele în care îmi aminteam de el.

Şi-aşa nu cunoşteam pe nimeni acolo...

Ce mi s-a părut interesant la vremea respectivă şi chiar şi acum, a fost faptul că oamenii, care de cele mai multe ori foloseau "nick name-uri" pe internet, şi-au expus pe Facebook identitatea, în deplinătatea ei. Cu nume complet, YM şi e-mail oficial, cu număr de telefon, statut relaţional, studii, pasiuni, filme şi muzică favorite, lipsind doar adresa de acasă, situaţia contului sau pin-ul de la card (dar mai este timp).

În cei trei ani am observat site-ul schimbându-se, dintr-o pagină oarecare într-un adevărat fenomen, în prezent fiind perfect aplicabilă vorba asta: "Dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti!" Şi e perfect adevărat, pentru că în ziua de azi prietenii cască ochii mari, în timp ce întreabă cu uimire "Nu ai cont pe Facebook?"

Cu alte cuvinte: "Nu ai un loc în turmă?" Nu ai şi tu ocazia de a vedea, ca toată lumea, fotografia în care apare fata cu nasul roşu, în negativ, la care o ţară întreagă sau o lume întreagă s-a zgâit doar pentru a vedea o fotografie normală pe perete, cum nu eşti la curent cu toate "up-date-urile" prietenilor din şcoală pe care i-ai pierdut şi acum, din fericire, i-ai regăsit, cum adică nu poti vedea fotografia aia cu mama africană care îşi îngroapă copilul scheletic şi care te face să plângi cu lacrimi de sânge. Cum poţi fi indiferent, surd şi orb, la toate problemele omenirii care se dezbat şi se soluţionează pe Facebook? Şi mai ales cum poţi să nu arăţi şi tu că eşti "in relationship with...", "Married with...", "Single", "Divorced", al naibii de frumos cu pozele ajustate pe unde trebuie, al naibii de interesant cu toate citatele alea extra din Einstein şi cu preferinţele care fac gagicile (şi "masculii") să cadă pe spate, sau, mai ales că poţi spune pe unde ai mâncat, ce ai băut, dar mai ales cu cine. Pentru că, cine ştie, poate că acea cohortă de admiratori şi admiratoare "subscribed to you", care habar n-ai cine sunt, vor să afle.

Facebook-ul are părţile lui bune. Leagă oamenii, comprimând spaţiul, dar are o mulţime de părţi negative. Odată că ne face să intrăm singuri în oală cu toţi ceilalţi pe care nu-i ştim dar cu care suntem "în aceeaşi simţire", ne face să plângem împreună moartea unora pe care nici măcar nu-i cunoaştem, şi face să dispară misterul, pentru că dacă vrei să afli ceva despre cineva, e suficient să te uiţi pe Facebook. Şi într-adevăr, ne ajută să ne regăsim prietenii din liceu şi facultate pierduţi prin lume, însă mă gândesc că dacă erau chiar atât de preţioşi, cu siguranţă nu-i pierdeam.

Facebook-ul ne face să trăim împreună, să simţim împreună, să ne mirăm de aceleaşi lucruri şi să plângem la unison, postând pe "wall" aceleaşi idei tâmpite sharuite de toată lumea, exact aşa cum se face într-o turmă care se respectă.

Iar de se întreabă cineva "De ce mai are cont cineva care vorbeşte aşa de minunatul Facebook?" răspund: Tocmai pentru a putea posta asta.

PS Cineva scria pe wall cu ceva timp în urmă: "Facebook-ul e ca închisoarea. Toată lumea pierde timpul şi scrie pe pereţi". Închisoare "indeed".

cum am slabit muuuuuulte kilograme (IV) - celulita

timpul a trecut si cred ca e vremea pentru un nou "episod": celulita.
recunosc. am avut de-a face cu ea. in cei doi ani cat am fost grasa o aveam peste tot: pe burta, pe fund, pe coapse, pana la genunchi. si de aceea purtam fuste lungi pana la rotule, pentru ca nu cumva sa se vada.

minunea, minunilor este ca acum nu mai am, dar din cauza ca i-am venit de hac cu ajutorul unui "tratament" deloc costisitor sau complicat, asa cum poate ne-am fi gandit. cred ca un rol important in a scapa de celulita l-a avut alimentatia, pentru ca principalele cauze ale aparitiei ei sunt alimentatia defectuoasa combinata cu un stil de viata sedentar. asadar, principalele alimente cauzatoare de celulita sunt: mezelurile si toate gustarelele cu multe E-uri, snacks-urile si chips-urile.
in momentul in care am renuntat la toate acestea in favoarea legumelor (in special, pentru ca nu sunt un fan al fructelor), imi dau seama ca am reusit sa rezolv o mare parte din problema. am mai facut insa, ceva. mi-am cumparat o rotita din lemn pentru masaj, care nu costa mai mult de 10 lei si o crema anticelulitica. in acest caz nu am facut rabat la bani, asa ca am ales-o pe cea mai scumpa.

alaturi de toate celelalte:miscare, alimentatie sanatoasa, bogata in proteine, legume si fructe consumate mai mult in stare cruda si saraca in carbohidrati