d'ale casatoriei

vine o vreme in viata fiecarui om necasatorit in care, vrand nevrand, trebuie sa mearga la o nunta; dar nu orice fel de nunta, ci una de neamuri...:D

cred ca pe lumea asta exista doua feluri de nunti: ale prietenilor, la care mergi cu drag si pe care eu le ador, dar si cele ale neamurilor, cand tot familionul, cu catel, purcel si alte chestii de pe langa casa se prezinta la ospat. astea din urma sunt cosmar pentru bietul om necasatorit.

daca te pune ghinionul sa fi single, mai ales daca ai o varsta rezonabila, numa' buna pentru a-ti pune p(I)rostiile, te-ai ars. cel putin eu asa patesc...

am vreo 2 matusi foarte preocupate de viitorul meu conjugal si de teama ca poate o sa-mi stric viata traind asa, single, fara griji, fara gandul ca trebuie sa-i caut sotului sosetele pe sub pat, ca trebuie sa cumpar pampers, ca trebuie sa fac mancare cand ajung rupta acasa de la munca si ma chinuie la fiecare nunta cu intrebari fara sfarsit.

cand te mariti? vai de mine dar de ce ti-ai luat fusta aia asa scurta? dar unde e prietenul tau? la tine cand jucam? nu crezi ca esti, totusi, prea batrana pentru fusta aia?

si eu imi inghit cuvintele grele care imi stau pe limba.... ah ce le-as mai spune ca, daca eu sunt batrana, la 27 de ani, atunci ele ce sunt? fosile de-a dreptul, le-as spune ca nu vreau sa ma marit presata de societate, ca nu dau doi bani pe traditia lor, ca daca eu ma simt bine single nu trebuie sa le dau lor socoteala, ca daca vreau sa fac un copil o sa gasesc cel mai frumos, destept si minunat barbat si o sa-l fac, fara sa ma marit cu el neaparat. (asta le-ar da gata cu siguranta:)))

nu am inteles niciodata grija celorlalti pentru modul in care ne traim viata. dar probabil ca exista ingrijorati de profesie, care mor de teama de a nu mai rata inca o nunta, la care sa "salveze" vreun amarat necasatorit din gearele burlaciei.

ah......si daca ar fi numai asta.....ptr ca pana nu ajungi la botez, la primii ani de scoala ai copilului, la pensie, la nebuni, nu scapi.......