miercuri, 21 mai 2008

pozitiv


aud mereu.....TREBUIE SA GANDESTI POZITIV. asta imi spun parintii mei cand am o zi neagra, asta vad prin filme si mai nou, librariile gem de carti de "gen".

cum pot gandi, insa, pozitiv cand lumea se prabuseste in jurul meu? cand aud de noi si noi imbolnaviri de cancer in randul cunoscutilor? cum pot gandi pozitiv cand stau cel putin 8 ore pe zi intr-0 incapere in care nu pot respira cum trebuie? cand stress-ul sta peste tot bine, merci, ca la el acasa, cand tot ce aud zi de zi, secunda de secunda este un lung sir de cuvinte negative: injectat, otravitor, cancer, boala, moarte, nervi, furie, nebunie, minciuna, coruptie, politica, alegeri, razboi, foamete, saracie, pensie mica, suparare, tristete, depresie.................si lista poate continua la infinit, parca.

sunt convinsa ca daca am contoriza cuvintele "daunatoare" bucuriei noastre, din fiecare zi, am ajunge la cifre ingrijoratoare care ne-ar domoli si mai mult optimismul.

si ma intreb: cum as putea oare sa ies din norul asta toxic?

foarte simplu.

simtindu-ma minunat. nu am bani? cu siguranta daca as avea nu as manca mai mult si chiar si acum cu banii pe care-i am imi cumpar lucruri de calitate (iar asta imi da o stare de bine) cu o frecventa care sa nu le transforme in banal....

am invatat sa-mi "inchid urechile", sa nu las sa ajunga la mine lamentarile gratuite ale celorlalti (care chiar nu au de ce sa se planga) si le pastrez deschise larg pentru durerea celor......indurerati cu adevarat....pe care ii ajut cu toata fiinta....

am invatat sa privesc fateta frumoasa a monedei, pentru ca singura ma pot vari intr-o gaura de deprimare tot asa cum singura pot sa ma mentin pe marginea ei, intr-un picior, bucurandu-ma de soare.

si imi fac ceai de levantica....si mananc inghetata....si imi cumpar pantofi....si nu-mi refuz nimic din ceea ce mi-ar aduce o bruma de multumire intr-o zi gri....ca o umbrela rosie in ploaie.

e atat de simplu sa traim frumos.....departe de plans, de vaiet, de porniri masochiste fara sens, departe de nevoia absurda de a ne transforma in victime.

e atat de simplu sa fim invingatori....

Niciun comentariu: