uscat

de cateva zile ma usuc la soare.......parca toata inspiratia se topeste in canicula si parca neuronii mei stau undeva, pe malul unui lac verde, dati cu lotiune de plaja.

ori de cate ori vine caldura nu mai pot sa scriu nimic, despre nimic si tot ce imi doresc este sa ma lungesc si eu pe malul unui lac verde sau rosu, sau nu conteaza culoarea, dar lac sa fie, data cu lotiune de plaja....

totul e fierbinte.....si gandurile mi se preling pe obraz.......in timp ce ma topesc in asteptarea inspiratiei.

fobiile

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand merg sa-mi fac analize ma stresez cu o saptamana inainte. nu pot sa vad daca sunt sanatoasa, pentru ca ma imbolnavesc cu siguranta in cabinetul ala, cu asistenta langa mine, in timp ce ma pregatesc sa lesin.

stiu ca sunt din Transilvania si ca ar trebui sa-mi placa sangele si cei care il iau :D, dar nici vorba....fac tambalau in fata cabinetului in jur de o ora, timp in care sunt pe punctul sa lesin de vreo 3 sau 4 ori....si ma gandesc de inca o suta, daca sa fug sau nu.

unii numesc "boala" asta, Fobie, eu as spune ca e smintita curata, dar cum sa nu fie, cand stiu un lucru cat se poate de real: acul inteapa....si daca mai dai si peste o asistenta din aia cu probleme la ochi, care nu nimereste dunga albastruie.......s-a terminat.

poate ar trebui sa ma apuc sa imi injectez cafeaua de dimineata, care imi place asa de mult, direct in vena, ca sa scap de pacostea asta de tortura, dar...

...pana atunci sa fim toti sanatosi, ca boala vine...Doamne ajuta!

din basmele romanilor - seful

cum sa nu-ti placa la serviciu, mai ales cand ai un sef care s-a nascut pentru a conduce turma de iezi negri, neascultatori - colectivul?

pai chiar asa, ce munca e aia fara adrenalina, fara stress, fara nervi? ajungi sa crezi ca pleci in vacanta in fiecare dimineata si asta nu e bine. trebuie sa ai dureri de stomac, sa te duci acasa terminat, ca sa nu ai impresia ca traiesti sau si mai rau, ca muncesti degeaba.

exista n categorii de sefi: unii sunt veseli (degeaba, fie vorba intre noi) si ma amuza la maxim sa vad oitele albe din colectiv cum rad fericite la glumele nesarate, altii sunt suparati tot timpul, de parca nimic pe lumea asta nu e mai nasol decat venitul la munca. cred, insa, ca sunt suparati pentru urmatorul amarat pe care o sa-l chinuie in ziua aia.

mai exista o categorie de sefi, cei care se indeletnicesc cu tipuriturile, de parca si-au ratat vocatia de soprane si asa, pe principiul ca nu se stie ce aduce ziua de maine, fac vocalize in fiecare zi...la birou.

si mai sunt aceia care vor totul, adica o mie de probleme rezolvate deodata. pacat ca natura nu ne-a inzestrat decat cu un singur cap, un singur creier (hai doua dintre care unul mai e si mic) cu doua maini si doua picioare. ne-ar trebui vreo 3 perechi din fiecare "dotare" ca sa rezolvam totul cu succes. cred, insa, ca asa va arata angajatul viitorului.

si mai fericiti sunt lucratorii care au un sef supradotat, adica cel care le are pe toate cele de mai sus la un loc.

nu degeaba s-au inventat zeci si zeci de bancuri cu sefi pentru ca unele sunt chiar adevarate....dar exista un remediu: ceaiul de levantica.

si uite-asa.....traind la maxim fiecare zi de munca, ne bucuram cand vine weekendul, cand plecam in vacanta, cand ne taiem venele sau cand luam distonocalm.

....si la pensie o sa ne amintim cu drag de zilele de munca pe care le-am mancat fripte.


PS. Acest articol este un pamflet. orice asemanare cu fapte sau personaje reale este pur intamplatoare. Am zis!

Sighisoara (câh!)

ori de cate ori ma gandesc la Sighisoara, imi amintesc de adolescenta, cand toata lumea mergea la festivalul medieval. pe atunci nu erai cool daca nu ai calcat macar odata in cetate.

acum sighisoara are alta insemnatate. s-a transformat dintr-un "must seen" in ceva mai profund: obiectiv unesco, punct de mare insemnatate pe harta turistica a romaniei, cetate care parca poarta inca greutatea pasilor lui Vlad Dracul.....

sighisoara este un simbol al misterului si al trecutului, motiv pentru care cand drumurile m-au dus in vecinatatea ei, nu am putut trece cu inima usoara, pe langa....

ceea ce am vazut insa........a fost o trauma pentru ochi

Sighisoara are fatade frumos reastaurate in zonele principale, iar fierul forjat e omniprezent ca si florile de la ferestre, de altfel. grilajele si arhitectura preponderent gotica, sunt, insa singurele vestigii medievale, pentru ca cetatea nu este altceva decat un balci al kitch-ului. peste tot....tarabe pe care se lafaie in voie gentute cu Barbie, sombrero-uri sau culmea horror-ului palarii de cow-boy spoite cu auriu sau argintiu.

a trebuit sa trecem cu brio de magazinele de souvenir-uri, pline ochi cu "vlazi tepesi " decapitati ca sa ajungem la cele 2 terase obosite unde ne-am odihnit oasele la fel de obosite. noroc ca nu am vrut inghetata, pentru ca oferta "generoasa" suna asa: fructe de padure, vanilie, ciocolata, adica aromele clasice, dar si ceva rom cu stafide.

pentru ca eram beata deja de souvenir-urile din jur si pentru ca nu mai stiam exact daca ma aflu in mexic, intr-un magazin de jucarii , in texas, in romania sau intr-o cetate, am baut doar apa, minerala......3 lei......

exista totusi ceva acolo care nu te lasa sa uiti ca e un sit medieval: drumurile.

piatra cubica a disparut in neant, piatra de rau de pe margine la fel, asa ca elegantul obiectiv UNESCO se lauda cu ulite ca in evul mediu, pline de balti, punctate pe ici pe colo cu noroaie, unde spui bodaproste daca nu-ti rupi gatul.

.....asa ca...data viitoare o sa merg la Sighisoara cu echipament de munte, nu cu tocuri.......asta daca va exista "o data viitoare".....

fata morgana.......

dansatorul este materialul in care coregraful isi intipareste forma sufletului........dansatorul este opera de arta vie.......care filtreaza trairea coregrafului prin propria inima.........

o fata morgana in lumina fierbinte si orbitoare a ochilor publicului.........minunata......halucinanta....magica....

munca la....STAT

pe vremea comunistilor toata lumea lucra la stat...vrand, nevrand.... daca reuseai sa te sustragi cumva de la fabrica pentru cateva ore sa mergi tocmai in centru sa-ti cumperi corn si te prindeau umbland brambura pe strazi, aveau grija ei, cei responsabili cu ordinea publica, sa te duca inapoi, la locul de munca.

dupa ce au aparut "privatizatii", imediat dupa '89, statul a devenit un lux, job-ul la care visau mai toti reprezentantii generatiei de aur comuniste, lucratoare, pe vremea aceea, pensionata de boala in prezent.

si ce bine era........sa ai un locsor cald, departe de stress, de prea multa munca, obositoare, care nu facea decat sa slabeasca nervii.....

cu un an in urma de voie, de nevoie, m-am angajat la....stat, dupa mai multe experiente interesante la "privatizati" si pe meleaguri straine si trebuie sa recunosc ca exista avantaje gramada, cu ghilimele.

e o mare placere sa ai parte de timpi morti, in care toata lumea motaie si de un salariu cu care in mod normal iti cumperi hartie igienica, daca ai noroc, de capricii peste capricii, cat cuprinde cladirea monument istoric, de o serie de colegi care te ajuta doar daca au chef, de munca aruncata in carca altora, de un dolce far niente ridicat la rangul de arta...

as minti daca as spune ca nu exista si oameni faini, proiecte deosebite sau ca mediul cultural nu este special, dar despre asta o sa vorbesc cu alta ocazie......