acum 19 ani Moşul ne-a adus libertate

aveam 9 ani şi ştiu foarte bine cum mergeam să cumpăr pîine cu cartela. tanti aia de la alimentara bifa cu pixul, frumos, un X pe ziua respectivă. în magazinul acela de care îmi amintesc mereu ori de cîte ori văd sau simt pe mîini făina de pe pîine, mirosea la fel: cumva a vechi, a bomboane roz si verzi lipicioase.

aveam 9 ani şi în ziua aceea mergînd după pîine am realizat că se întamplă ceva cînd o coloană lungă de oameni (parcă erau mii) a trecut pe lîngă mine scandînd: "Ceauşescu, la Sibiu te aşteaptă un sicriu!". parcă acum îl aud pe vecinul meu de la patru care a strigat pe geam din toţi rărunchii: "A FUGIT HOŢUL!"

ah şi teama aceea paralizantă care îmi strîngea contorsionîndu-mi inima cînd am realizat că bufniturile pe care le auzeam nu erau petarde, ci gloanţe. tata era undeva afară, în marea aia de oameni şi ar fi putut fi ucis într-o secundă. parcă simt şi acum senzaţia de leşin a copilului de 9 ani, care eram, al cărui unic gînd era: să vină tata cu bine acasă.

şi Dumnezeul mut de dincolo de cerul brăzdat de trasoarele roşii m-a ascultat pesemne, pentru că tata a scăpat cu viaţă din încleştarea aceea de carne, curaj, teroare, furie şi tot amalgamul de sentimente umane la un loc.

aveam 9 ani şi îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum ne-am baricadat în bloc, cum am dormit în pivniţa neagră de teama gloanţelor, cum stăteam zgribulită pe o sanie chiar înainte de Crăciun fără să mă gîndesc la nimic...Moş Crăciun şi Moş Gerilă, la un loc, încetaseră să existe.

pe atunci nu ştiam prea multe, dar acum ştiu: tot ce s-a întmplat, toate inimile care au încetat să bată, au făcut-o pentru ca eu, azi, să pot sa scriu aici, pentru că Moş Crăciun sau Gerilă, nu mai contează, ne-a adus acum 19 ani cel mai preţios cadou: libertatea.

undeva pe lîngă strada Oituz se găseşte şi azi, după 2 decenii, crucea aşezată acolo de o mînă îndurerată. un băiat tînăr mă priveşte cu ochii limpezi de dincolo de poză:

nu credeam să-nvăţ a muri vreodată......