mirosul l-a trezit in miez de noapte, tocmai cand isi facea somnul de frumusete. cum altfel ar fi putut sa-si pastreze intacte membrele subtiri ca niste firicele de ata?
ah si chiar acum cand visa la norul acela confortabil care s-a gandit sa cearna niste zahar pudra peste cozonacii abia copti, ciupiti in obraji de caldura cuptorului.
vai si ce ar mai fi dormit, dar nu putea rezista tentatiei de a deschide narile laaarg, cat trei guri la un loc, pentru a savura scortisoara pierduta undeva pe afara cand pala de vant a spulberat gramajoara de pe masa.
mirosul l-a trezit si taraitul greierului din ceasul somnoros pentru ca ceva din sufletul sau cu gene lungi de gheata i-a soptit ca trebuie sa plece....
...sa fie liber....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu