de câte ori mor, aud nisipul-
îmi scrijeleşte din linişte un urlet pe timpan
dacă mă nasc, mi se revoltă unghiile
şi vineţiu rup, cu ele, pielea de pe-o mână
(aşa, ca să mă lase-n pace!)
cu furie mă dospesc în degetele tale
să mă trezesc, la toamnă, odată cu vinul................
-septembrie 2001-
Un comentariu:
frumoasa poezia dar si imaginea aleasa care tocmai mi-a dat o idee de o noua sculptura :D
Trimiteți un comentariu