marți, 12 mai 2009

Furie


de câte ori mor, aud nisipul-
îmi scrijeleşte din linişte un urlet pe timpan
dacă mă nasc, mi se revoltă unghiile
şi vineţiu rup, cu ele, pielea de pe-o mână
(aşa, ca să mă lase-n pace!)

cu furie mă dospesc în degetele tale
să mă trezesc, la toamnă, odată cu vinul................

-septembrie 2001-

Un comentariu:

Petrus Ionut - Raul spunea...

frumoasa poezia dar si imaginea aleasa care tocmai mi-a dat o idee de o noua sculptura :D