sâmbătă, 5 septembrie 2009

mi-am lasat sufletul intr-o fantana


intotdeauna m-au fascinat fantanile.

ele cuprind totul intr-o imbratisare si nu lasa sa le scape nimic. nici banutii, nici jucariile care aluneca din greseala peste marginea umeda din piatra. iar uneori ne tin captive sufletele sau dorintele.

exact asa cum inima mea a ramas inchisa, inecata, intr-o fantana din Turcia. Inima mea, la un loc cu banutul romanesc pe care i l-am facut cadou, platind dorinta pe care i-am soptit-o in gand.

fantana sufletului meu e simpla, cu statuia Fecioarei in mijloc, incredibil de expresiva, langa o biserica ortodoxa, peste care poti trece atat de usor cu privirea, intr-un sat populat de musulmani. Sirince.

si sper ca banutul acela aruncat in ochiul proaspat si limpede al fantanii o sa ma apropie de ceea ce astept, parca, de o viata intreaga.

3 comentarii:

valy spunea...

O toamna frumoasa iti doresc!

aalexandraa spunea...

multumesc. sper ca si a ta va fi minunata

Dumitru spunea...

Vaaai cata sensibilitate...
Sper sa te tina

Dumitru (na!)