patru luni si trei zile

nu am mai scris de mult, stiu asta... dar s-a intamplat din cauza ca nu am avut nimic de spus. nimic din ce ar putea fi scris aici

cred ca de vina este primavara si cei trei ghiocei care au crescut in curte. au ceva fragil... alb... imposibil de atins.. sau de descris.

si au trecut si valentinul si dragobetele cu tot cu inimioarele lor sagetate, de prost gust. au trecut ultimele zile ale lui februarie si am fost la un pas de a uita de cele doar 28 de zile. si timpul....

timpul trece....

uneori il simt cum imi roade tineretea. e ca un personaj imposibil de descris din basme care musca din coaja copacilor. parca ieri aveam 20 de ani si priveam cu optimism in sus, spre varsta de care acum ma apropii cu pasi repezi.

30 de ani........ au mai ramas patru luni si trei zile pana cand o sa-i implinesc si simt ca stau pe o linie, in tocul unei usi de care ma pregatesc sa trec. nu o sa mai spun "am 20 si... de ani", ci 30.....o suma rotunda.

ma sperie? habar n-am pentru ca niciodata nu am stiut exact care imi este varsta. daca ma intreaba cineva, ezit. pentru ca uneori simt ca as avea 15 ani, iar alteori 100, parca in fiecare zi alta varsta. o varsta pe care o simt acut in clipa in care o "implinesc".

30 de ani.
da
au mai ramas 4 luni si 3...2...1.. zile...

si acum o paranteza: cineva mi-a trimis astazi acest cantec. enjoy