sunt atatea lucruri care-mi plac. atat de multe lucruri si atat de putini oameni.... se spune ca orice om cu care ne intersectam viata lasa o urma pe firul existentei noastre. o urma asemanatoare cu amprenta de pe paharul din care am baut apa...chiar si persoanele care nu ne plac deloc.
nu am crezut niciodata in sufletele pereche, pentru ca ar fi tare trist daca acest concept ar fi adevarat. daca am avea un singur suflet pereche poate ca n-o sa-l gasim niciodata. daca s-a ascuns in celalalt colt al planetei, acolo unde nu ne este dat sa ajungem? sau poate e batran sau prea tanar, pentru ca nu a spus nimeni ca sufletul nostru pereche are aceeasi varsta ca si noi. poate ca a fost chiar inghitit de ape la o inundatie si e pierdut definitiv, pentru totdeauna.
tocmai de aceea, mi-e greu sa cred in suflete pereche. prefer sa cred in suflete oglinzi. in oamenii aceia cu care realizam ca ne asemanam, in care inima noastra se poate oglindi pentru o fractiune de secunda. atat cat dureaza sa constatam ca ne place aceeasi inghetata, culoare, gen de muzica sau prajitura.
si ma gandesc ca sufletul meu oglinda e ascuns in mai multi oameni. in acele persoane care imi plac de la primele intersectari ale ochilor sau ale cuvintelor. sau pe care ii descopar pe parcurs si in a caror inima sufletul meu se vede asa cum este. poate doar din cauza unei simple pasiuni nelamurite.
asa ca......sufletul meu pereche nu exista. nu a existat niciodata. cred doar in oglinzile pe care le ridica oamenii, cele in care inima mea isi regaseste zambetul, fie doar si pentru o clipa, dar de fiecare data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu