de cateva zile blogului meu ii este dor de mine, pentru ca l-am cam ignorat. mi-a trimis azi un mail ca sa-mi spuna ca daca nu o sa postez nimic nou, o sa "bage" divort. si cum nu ma pot lipsi de prezenta lui diafana, binefacatoare, promit ca o sa-mi fac timp sa-i acord atentia de care are nevoie.
dar de ce avem nevoie de atentie? poate din teama devoratoare de singuratate. frica asta ne lasa fara vlaga, ne omoara cu zile, pentru ca am observat ca suferim ingrozitor cand suntem ignorati. noi suntem unici. noi...ba nu, eu sunt cea care are si ochi albastri e si blonda, stie sa cante si sa si danseze pe deasupra. cum as putea trece, eu, cea minunata, neobservata?
cred ca ne acordam uneori mult prea multa importanta, si de aici tot stresul vietii. poate daca am invata sa radem mai mult, sa fim mai relaxati, sa glumim cu noi insine, fumand plictiseala in fiecare zi, ca pe un drog, vom fi mai interesanti...sau mai interesati de lumea inconjuratoare...
da, dar ce ar putea fi chiar asa de interesant la lumea inconjuratoare? fiecare zi traita alaturi de persoana din oglinda as spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu