la "pescuit"

ca un om catalogat de societate drept "single", care a trecut usor de "prima tinerete"(sic!) ma gandesc la locurile propice "agatatului". pentru ca s-au dus zilele alea in care cainii umblau bine, merci, cu jumatatile noastre in coada, trebuie sa urmam exemplul destoinic al inaintasilor si sa purcedem la vanatoare de carne vie.

la vanatoare, la vanatoare, da' pe unde? ca la noi nu e nici jungla amazoniana, ne-am pierdut si blana aia pe care o mai aveam, iar de minti si de instincte, nici nu mai poate fi vorba.

cred ca atunci cand te hotarasti sa iti achizitionezi o noua "toarta", "remorca", "gagica/gagiu" conteaza prada. daca vrei ca jumatatea ta sa-si poarte neuronii echipati cu fusta scurta, sau cu tricou mulat, mergi la discoteca. adica la club. acolo ai sanse, e drept, sa intalnesti si oameni interesanti care n-au avut altceva mai bun de facut fix in seara aia, dar in general poporul care frecventeaza cluburile e de alt gen. fetite dragute, plecate la agatat de neni cu conturi care n-au trecut prin nicio dieta, dar si de baieti care "crede" ca "poate" sa aiba pe oricine daca au cheile de la casa "imbogatite" cu un breloc ferrari de jucarie.

daca vrei un om (sau o oama) de casa, te imbraci elegant (cum am vazut ca fac unii) si fugi la supermaket sau la mall. in acest caz, avantajul este ca poti sa mai vezi ce mananca omul, daca gateste, daca se spala, toate astea cu minimul efort al unei ocheade in cosul de cumparaturi. si colac peste pupaza, iti mai scapa si pungile in fata lui/ei, aluneci si faci fel de fel de "nefacute", din greseala, bineinteles.


cand pretentiile sunt mai mari decat o cina gatita de cel ales, acasa, sau de nopti pierdute prin cluburi si vrei un intelectual, lasi la o parte iesirile cu prietenii in oras si te apuci sa frecventezi teatrele sau concertele de la filarmonica. pe acolo, chiar daca snobismul se plimba linistit, ai mai multe sanse sa "dai" peste cineva cu creierul aflat la locul in care trebuie.


ah si ar mai fi ceva: mana destinului, sau, ca sa folosesc alte cuvinte, sa-l astepti pe acela care (tot asa, zic unii) sta linistit in coltul lui, cuminte pana cand providenta o sa-l arunce intamplator in fata ta, din cer.


pe ce mizez eu? o sa merg pe mana intamplarii, pentru ca, la cate "curiosenii" imi sar in cale, nu ma mir daca o sa ma impiedic intr-o buna zi de varianta mea masculina. mai pot spera, doar, ca nu o sa-l intalnesc pe la 80 de ani, printr-un spital, dupa ce amandoi am avut o criza de fiere.