m-am gandit mult la felul in care as putea descrie 5 ore din viata mea, 5 ore ale zilei de ieri, 5 ore in care parca minutarul mobilului meu s-a oprit, 5 ore petrecute in INCHISOARE.
nici acum nu stiu cum sa scriu, dar o sa va povestesc simplu, cum imi vine in degete, despre ziua de ieri si despre una dintre cele mai tari experiente din ultimii ani.
Am fost la Penitenciarul Aiud, dupa cum apare in actele oficiale, si timp de mai bine de 5 ore am respirat aerul pe care il respira detinutii, am fost intr-o incapere cu ei. niciodata nu m-am simtit parca mai incordata, ca in momentele acelea, cand stiam ca in jurul meu, langa mine, in spatele meu, pe scaun, se afla 60 de detinuti. oameni considerati de societate ca fiind PERICULOSI, oameni care chair ERAU periculosi.
m-a surprins ca aratau exact ca noi. ne imaginam fel de fel de lucruri cand auzim cuvantul puscarias. ne imaginam oameni marcati de lucrurile rele pe care le-au infaptuit, dar am remarcat chipuri care m-au facut sa ma intreb: "oare omul asta ce a facut, pentru ca locul lui nu pare a fi aici"
tocmai am realizat ca nu pot sa descriu exprienta asta, pentru ca imi amintesc foarte puternic senzatiile. teama, pentru ca asta am simtit...presiunea din mintea mea, gandul ca nu sunt intr-o sala de spectacole sau intr-un cinematograf, imaginea infractorului din mintea mea, teama aceea care ma paraliza si care nu ma lasa sa stau relaxata pe scaun, pentru ca in spatele meu se intindea o multime de oameni "periculosi"...ochii unuia dintre ei atintiti mereu asupra mea, eu intrebandu-ma: "oare cati dintre astia pot fi violatori?" sensibilitatea lor....
imi amintesc foarte bine dansul lor, bucuria, senzatia de petrecere...parca asteptam sa apara de undeva bautura si mancarea, ca la nunta.....
imi amintesc cum nu ne lasau neinsotiti nici sa facem 2 metri, cand detinutii de aflau prin preajma. imi amintesc TOTUL cu mare exactitate, fetele lor, zambetele lor, bucuria lor, omenia din ei, libertatea pe care le-am adus-o...imi amintesc TOTUL, dar nu pot sa redau in cuvinte nimic din ceea ce am simtit.
pentru ca asta este o poveste ce nu poate fi...povestita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu