marți, 22 aprilie 2008

despre fericire


fericirea este o utopie....asta auzim mereu....

alergam dupa ea toata viata, fara a avea sansa sa o atingem vreodata, fie macar si pentru un minut.

fericirea isi are gradele ei, etapele ei, si adesea o confundam cu multumirea marunta pe care o simtim cand suntem satisfacuti ca am mancat cand ne era foame.
ce bine e sa bei un pahar de apa cand ti-e sete, sa mananci o prajitura mare cu ciocolata cand ai glicemia scazuta sau cand ai chef de ceva dulce, ce bine e cand incapem in pantalonii aia stramti la care ne-am uitat un sezon intreg cu jind, pentru ca acum ne-a scazut fundul.

fericirea inseamna, insa, mai mult.......

dar cand apare, noi o umbrim cu teama: ca urmeaza sa se evapore, ca e doar o etapa.......cand suntem fericiti ne concentram pe nefericirea care va urma, asteptam cu sufletul la gura, parca, primii nori. asta in cazul in care o acceptam, pentru ca de cele mai multe ori intalnim oameni care cred ca nu sunt suficient de buni, de destepti sau de frumosi pentru a fi ferciti, ca ei nu merita....

noi suntem dusmanii propriei noastre beatitudini si asteptam in van ca ea sa se produca, ca geniul bun sa vina cu ea in mana, sa ne-o puna pe tava.

fericirea nu sta in lucrurile marunte.....aia e multumire....dar fericirea sade, bine merci, in noi. fiecare om s-a nascut cu ea, o poarta alaturi de el in fiecare zi.....o are in pumnul strans si in buzunarele de la haina.

fericirea e o stare de spirit pentru care trebuie sa fim in primul rand pregatiti. cand o sa fim gata sa o simtim, atunci o sa gasim si calea spre ea....asadar....cand o sa ne cunoastem locul in lume, patratul pe care stam, cand o sa intelegem nimicnicia multumirii, cand o sa stim ce avem de schimbat in noi, fara a incerca sa-i schimbam pe ceilalti, cand o sa intelegem de unde venim ca indivizi si spre ce ne indreptam poate o sa ne iubim suficient ptr a ne permite sa fim fericiti.

sa fim fericiti fara a risca sa ne dezintegram simtind asta.......pentru ca sublimul ne poate ucide intr-o singura clipa...

3 comentarii:

Coss spunea...

fericirea nu e o stare suprema, ca nirvana .. numai poetii spun asta, sa aiba subiecte pentru catrene. fericirea e o stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină, chiar daca aceasta stare dureaza 10 minute sau 10 zile ... tot fericire se cheama. exemple: la fotbal .. cand castigi un campionat, o cupa.. esti fericit .. nu multumit de sine.. ci de-a dreptul fericit ..

aalexandraa spunea...

sunt de acord 100% cu prima parte, dar in rest nu.......

nu e vorba de fericirea aia care are rolul de a se duce odata cu momentul de extaz....ala e mai degraba orgasm...

orgasm fotbalistic :D

Thought_ul spunea...

HA HA HA... That is a small piece of happiness! Alexandra draga... de ce vrei tu sa limitezi fericirea?

Fericirea are pentru fiecare, o alta infatisare. Pentru ca fiecare este supus propriei sale fiinte. Therefore, what you are talkin' about is your happyness, not the general happiness. Asa ca mai bine ne incanti cu ceva legat de tine... in loc sa o iei pe aratura si sa judeci parerile oamenilor.

Doamne-ajuta, draga Alexandra!