ieri am vazut un film........unul dintre cele mai bune filme romanesti, daca e sa-mi ceara cineva parerea.
INGERUL NECESAR m-a facut sa stramb din nas la inceput, recunosc, pentru simplul motiv ca este un film romanesc. m-am obisnuit cu productiile autohtone care trateaza exclusiv teme sociale.
INGERUL NECESAR m-a prins insa din primele cadre in mrejele sale, intr-o lume de alb si negru, unde o femeie extraordinar de frumoasa (Anca Florea) este stapana absoluta. M-a uimit si izbit simplitatea decorului, oarecum septic.......parca tot ecranul televizorului respira vata. ma miram ca nu auzeam scartaitul acela care te scoate din sarite......
Filmul e neobisnuit si are ceva ciudat, enervant, incredibil de fermecator prin misterul concentrat pe care il transmite, prin succesiunea cadrelor.
culoarea........un albastru aproape mov, plin si greu, se insinueaza in viata inchisa, de cub alb, dezinfectat a Anei, o artista izolata, bolnava, tipicara, si cumplit de singura......
misterul ii infecteaza si afecteaza existenta........iar admiratorul albastru recurge la mijloace ciudate, originale si scumpe pentru a o impresiona....
si filmul te tine cu sufletul la gura.......pentru ca orice pas pe care Ana il face spre solutionarea problemei o arunca, de fapt si mai departe.........
si toate se succed constant........crizele de astm, inspiratia care o chinuie, teama care trece dincolo de ecran, albastrul...din flori, din lenjeria de pat, din umbrele....albastrul care, parca, e peste tot........
un film incitant.......care e atat de departe de ideea de romanesc si atat de aproape de creativitatea si de originalitatea regizorilor romani.
Un comentariu:
e interesant ca ma apuc acum sa-mi comentez propriile scrieri, dar tin mortis sa adaug comentariul regizorului GHEORGHE PREDA,pe care l-am gasit pe site-ul CINEMAGIA
Declaratia regizorului:
"Am vrut sa fac un film rece, farmaceutic, impecabil vizual, aproape fara emotii. Nu am o relatie prea buna cu Romania de azi, asa ca, deliberat si oarecum programatic nu am vrut s-o arat in filmul meu. Ma intereseaza cu totul alte lucruri decat feliile de realitate. Sunt atasat de fotografiesi de arta contemporana, mai ales de cea conceptuala, deci e cumva normal la un moment dat, sa incerc sa ilustrez un concept. In acest demers, imi place sa cred ca ironia este una din figurile de stil care ma caracterizeaza. Vizualul e pe primul loc in preocuparile mele. Actoria clasica, in acceptiunea curenta a termenului, nu ma intereseaza. Nu voi face niciodata filme "de actori". Ma intereseaza prezenta unui individ mai mult decat jocul sau.
Am scris 4 sau 5 variante de scenariu. Scriu foarte greu pentru ca trebuie sa echivalez intr-un limbaj care imi e oarecum exterior, ceva ce "vad" cu foarte mare precizie. Sunt sigur ca voi face putine filme in cariera pentru ca sunt de un perfectionism insuportabil. Cred cu tarie in filmul de arta, cel care prin originalitatea viziunii regizorului are curajul sa infrunte toate tiparele filmului comercial. Mi-ar placea ca intr-o zi sa fac filme fara poveste, care sa fie ascultate in sali de concerte si sa fie expuse in muzee de arta contemporana."
Trimiteți un comentariu