duminică, 6 ianuarie 2008

noduri fericite

A mai trecut un revelion peste noi si nu pot sa nu ma gandesc la timpul care a venit, care a trecut, care o sa vina, sau care poate n-o sa apara niciodata. De ce credem in inceputuri de an? Ne facem sperante, visam, ca "poate anul asta va fi mai bine" cand timpul e o sfoara... O sfoara pe care o innodam cu evenimentele importante din viata noastra. Ne supara prietenul/ok, prietena si mai facem un nod.....uite, in 23 octombrie a uitat sa ude florile, sau sa duca gunoiul.

De ce trebuie sa ne raportam la inceputurile de an? Nu exista asa ceva. Calendarul a fost o inventie a omului. Nu ar trebui sa ne numaram anii, sau zilele. Trebuie sa numaram doar nodurile frumoase pe care le-am facut pe sfoara noastra, proprietate personala.

Pentru urmatoarele zile din toate cele care ne sunt alocate in viata asta, as vrea ca fiecare dintre noi sa se bucure de milioane de noduri fericite.

Un comentariu:

Laura Catuneanu spunea...

Interesanta imagine. Nu stiu daca agatatul asta de timp, mai ales in noaptea de revelion este un cliseu sau o necesitate. Dar cred ca exista momente in care avem nevoie de certitudini si de date exacte si clipe cand pur si simplu sa ne pierdem in timp. Sa gandim altfel si sa ne desprindem de tipare.