Nu cred sa existe in lume material mai greu si mai usor decat cuvantul… litere inventate de minti uitate de mii de ani se transforma in coca moale si incet, cu rabdare, se supun formei buzelor de pe care isi iau zborul.
Parca si vad cuvintele cum stau la coada pe buzele noastre, asteptand rabdatoare sa-si intinda aripile.
Asa cum apa are incrustat in memorie dorul formei in care va fi pusa mulandu-se cu dragoste pe peretii vasului, tot asa cuvantul ia forma sufletului care il rosteste…..el numeste tot ce ne inconjoara, insasi personalitatea fiecarui om e tributara numelui……cuvantului care o descrie…
Fiind cel mai maleabil material, e usor ca din cuvant sa confectionezi sageti cu care sa impungi inimile dusmanilor, si cu care sa faci lacrimile sa se teasa…..e usor ca din cuvant sa re-dai forma genelor lungi de la ochii iubitei, sa creezi un mecanism care sa faca inima sa bata mai tare……e usor sa faci din el haturi cu care sa-I strunesti pe ceilalti, sa le arati calea….sau sa-I faci sa-si piarda capul intr-o betie mai adanca si mai periculoasa decat cel mai tare alcool.
….si uite-asa….cu rabdare…slefuitorul cuvantului devine fara prea mult zgomot, stapanul lumii...
Parca si vad cuvintele cum stau la coada pe buzele noastre, asteptand rabdatoare sa-si intinda aripile.
Asa cum apa are incrustat in memorie dorul formei in care va fi pusa mulandu-se cu dragoste pe peretii vasului, tot asa cuvantul ia forma sufletului care il rosteste…..el numeste tot ce ne inconjoara, insasi personalitatea fiecarui om e tributara numelui……cuvantului care o descrie…
Fiind cel mai maleabil material, e usor ca din cuvant sa confectionezi sageti cu care sa impungi inimile dusmanilor, si cu care sa faci lacrimile sa se teasa…..e usor ca din cuvant sa re-dai forma genelor lungi de la ochii iubitei, sa creezi un mecanism care sa faca inima sa bata mai tare……e usor sa faci din el haturi cu care sa-I strunesti pe ceilalti, sa le arati calea….sau sa-I faci sa-si piarda capul intr-o betie mai adanca si mai periculoasa decat cel mai tare alcool.
….si uite-asa….cu rabdare…slefuitorul cuvantului devine fara prea mult zgomot, stapanul lumii...
2 comentarii:
interesanta metafora..
ma gandesc ca apa se supune defapt gravitatiei si doar propria ei greutate o obliga sa umple tot ce e sub luciul ei. Altfel ea ar tinde spre sine insasi intr-o sfera. Spre perfectiune. Greutatea e cea care aici jos in lumea noastra o face sa devina imperfecta si sa faca tot ce face, de la un pahar cu apa la Marele Canion sau la Antarctica. Si cand e foarte foarte putina apa pe un fir de iarba, isi aduce aminte sa ignore gravitatia si redevine sferica..
Asa o fi si cu greutatea cuvintelor?
Felicitari pentru blog si pentru potentialul creativ - frumoasa initiativa.
Aici poate vei gasi mai multe raspunsuri legate de rezonanta aprofundarilor si a intuitiei tematice: http://www.youtube.com/watch?v=XWmWWqm1hFs
Trimiteți un comentariu