edith piaf ma face sa ma gandesc la viata mea, de fiecare data si la un "doamne, cum s-au dus anii"...
cum am fost pana acum?
am fost naiva, am fost copil, am invatat sa dansez, sa iubesc, sa urasc, sa iert. am cazut de atatea ori, pentru ca am crezut in oameni (si culmea, inca mai cred!) si ma incapatanez sa nu renunt la ideea ca lumea asta mai are o inima.
si poate ca optimismul meu m-a innebunit, dar stiu ca devenind un om asemanator cu persoanele pe care vreau sa le intalnesc in viata, providenta, destinul, stelele sau Dumnezeu, ma vor duce catre acei oameni.
pana atunci, insa, voi continua sa cad si ma voi ridica, de fiecare data, ca sa o iau de la capat.
fara regrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu