Niciodată nu am tânjit după alte timpuri, dar mi-ar fi plăcut ca pentru o zi să fi trăit în România anilor 60. de ce? o să vină întrebarea. pentru a putea pune piciorul pe pământul Insulei Ada Kaleh, pentru a simţi aerul de acolo, pentru a-mi bea cafeaua la o cafenea de acolo şi pentru a gusta caisele, care după spusele locuitorilor erau extraordinare.
despre toate acestea vorbeşte filmul "Ada Kaleh Stories", care m-a făcut să tânjesc după un loc devenit aproape legendar, pe care nu o sa-l văd niciodată. nu altfel decât în imaginaţie.
o să mă plimb însă pe străzile din Ada Kaleh prin intermediul cântecului lui Gigi Marga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu