poveste fără sfârşit

cred în diferenţele dintre bărbaţi şi femei şi nu am înţeles niciodată dorinţa unora de a face din cele două sexe o apă şi-un pământ.
femeile sunt purtătoarele graţiei, ale feminităţii, ele sunt yin-ul şi aduc blândeţea, misterul şi eternul feminin într-o relaţie. bărbaţii, pe de altă parte, aduc yang-ul, forţa şi masculinitatea.

astea într-o legătură ideală...

trebuie să recunosc că nu mă dau în vânt după femei şi dacă este să fac o comparaţie, cred că de multe ori bărbaţii au arătat o oarecare superioritate a spiritului. ei pot să fie prieteni şi deşi am cunoscut mulţi bârfitori, nu-şi fac apropiaţii de acelaşi sex praf, din vorbe, doar pentru că poartă haine mai frumoase decât ei. bărbaţii sunt mai stabili (bineînţeles că există şi excepţii), mai calmi şi nu-şi schimbă dispoziţia după cum bate vântul sau soarele. ca să-i înţelegi nu ai nevoie decât de puţină compasiune, pentru că în marea lor majoritate nu sunt isterici.

femeile, însă, încep să confunde emanciparea cu masculinitatea, luptându-se pentru supremaţia sexului lor. ele devin bădărane şi rele pierzându-şi graţia.

de ce, oare? de unde acest război?

cred că lupta înnebunitoare dusă de femei este furtuna care le-a urmat sutelor de ani în care au fost captivele genului lor. cred că undeva în genele lor stau înscrise toate frustrările, dezamăgirile şi neputinţele înaintaşelor care nu au fost lăsate să se exprime altfel decât prin maternitate. pentru că trebuie să o recunoaştem, femeile au fost mult timp doar "fabrici de copii", care dădeau faliment dacă nu aduceau pe lume un moştenitor. şi nu este un lucru pe care să şi-l dorească cineva.

cât de dureros poate fi pentru o minte sclipitoare care avea ceva de spus, să se lovească de nepăsarea masculină?

cred că, legând femeia de cratiţă, lumea a pierdut multe revelaţii de-a lungul istoriei sale. multe invenţii şi energie. pentru că forţa şi impulsivitatea bărbatului ar fi construit mai multe împreună cu subtilitatea femeii.

legenda spune că la început nu existau femei şi bărbaţi, ci doar o singură fiinţă puternică, atât de puternică încât ar fi avut forţa, inteligenţa şi înţelepciunea să ajungă la creatorul său. scindându-se în cele două principii, fiinţa a devenit slabă, pentru că era incompletă şi doar regăsirea echilibrului dintre masculin şi feminin mai poate aduce magia în viaţa noastră. magia, înţelepciunea şi iubirea.

pentru că în timp ce femeia luptă pentru matriarhat, bărbatul se scufundă încet în ură, frustrare şi conflict mocnit. şi în felul acesta fiinţa remarcabilă de la început nu va putea fi regăsită niciodată. pentru că soarele şi luna trăiesc la ore diferite.