Femeia

Cine sa mai inteleaga femeile? Se supara din toate nimicurile, plang in restaurant, la telenovele, plang de suparare, de bucurie, cand vad copii bucalati sau cand sunt obosite. Cand ti-e lumea mai draga, pac, cerul se pravaleste in capul tau sub forma a mii si zeci de mii de lacrimi.

Oh, si daca ar fi numai asta…pe langa lacrimi femeile isi fac loc in viata umanitatii cu vorbele. Bla, bla, bla incoace, bla, bla bla, incolo, bla, bla, bla ca n-ai dus gunoiul, bla, bla ca, ce stai asa mult cu baietii la bere? Da de fapt de ce vrei sa mergi la bere? Noi suntem un cuplu. Ori mergem impreuna, ori nu mai mergi deloc. Asa ai jurat in fata altarului: PANA CAND MOARTEA NE VA DESPARTI.

….si te uiti in oglinda, si mai vezi inca un fir alb, pe langa alea 20 aparute in ultimele zile….

era sa uit capriciile: se supara ca le dai prea multa atentie, apoi se supara ca nu le dai deloc, iti spun sa pleci si cand le asculti, s-a zis cu tine. Ar fi trebuit sa ramai, nu sa o lasi acolo ca pe un caine, suparata….

Ce e de facut?

Femeile nu sunt complicate deloc…….ele cuprind in carnea lor toata frumusetea si profunzimea pamantului….salbatice si dulci, cu toane sau calde ele sunt ingredientul magic menit sa dea lumina existentei lumii. In numele lor s-au pornit razboaie, s-au cantat ode, s-au inventat cuvinte noi, poetii s-au sinucis, au inviat, sau s-au ascuns in paduri. In numele lor s-au rasturnat legi si lumea intreaga a luat-o de la capat…sau razna…

Dar trebuie EA cunoscuta?

E de ajuns asa cum e, un tot imperfect care scoate peri albi, creste tensiunea si pulsul, innebuneste, imbolaveste si vindeca totdata. Femeia nu trebuie deslusita….misterul ei planeaza asupra mintii ca o aripa moale intr-un cuib, aripa de la care plecam si spre care ne intoarcem mereu….cu ochii plini de lacrimi...primul si ultimul nostru cuvant...

….si asta e menirea ei….de a fi misterul absolut, imposibil de patruns, un mister mai adanc decat insasi facerea lumii, pentru ca, daca nu ar fi asa, am muri cu totii de plictiseala….in fiecare zi...