funny, stupid, crazy stories

there are things which seem to happen only with some people. i don't know how you have to be, what kind of structure you need, but i guess there is something genetically. it is like we are born with a huge magnet which attracts.....funny, stupid, crazy people, funny, stupid, crazy stories...funny, stupid, crazy........everything.

and i bet each one of us, thinks it is in this exclusive "club"

my sister is one of the members. why am i saying that? because in a beautiful day (it doesn't matter if the sun was shining, if it was spring or winter) a dog thought she was a lovely tree, and after some rounds around her wanted to pee on her :)))))

I'm IN too, because in another beautiful summer day someone stole the carriage in the supermarket under our nose, leaving instead a broken one (why would someone steal your empty carriage when it costs only 50 bani to take it? daah) and because i don't know how, i managed to have a sauce spot on my forehead on a very nice date.

there are IN all the people who have the umbrella when they leave the house and who don't have it anymore on their arrival back, because they lost it somewhere on the way, and all who are choosing the worse taxi driver, the worse pair of shoe, the worse of the worse which lead to other and other funny, stupid, crazy stories.

but you know what? I like to be a part of this club, because it would be so boring to have no surprises into my life, and to do always the right thing, even i hate it, pretending in the same time that everything is fine with me.

so, my friends, lets create an interesting world with our funny, stupid, crazy spirit.

cheers!

o problema deschisa

toata lumea vrea bani, pentru ca doar ei ne pot garanta o oarecare libertate (fie ea doar in mintea noastra)... cu ei ne putem cumpara o farama de fericire, o femeie sau un barbat la batranete, cand in mod normal nimeni nu s-ar mai uita la noi. banii ne ajuta sa traim la o oarecare departare de mizeriile inerente existentei, pentru ca daca avem chef si imaginatie ne cumparam un balon si facem un ocol al lumii.....

cat de minunat ar fi....

toata lumea vrea bani iar pentru unii vanatoarea asta devine ratiunea lor de a fi, viata insasi, sacrificand mama, tata, frati, casa parinteasca, in slujba acestui "ideal" prin de "maretie".

asa s-au inventat termeni noi: carierist, carierista......

in ziua de azi parca nu mai esti asa interesant daca iti petreci serile intr-un apartament de bloc, unde auzi apa de la toaleta vecinului, daca ai o masina normala (in niciun caz "glamour"), daca mergi in vacanta pe litoralul romanesc.

in ziua de azi esti interesant daca iti muti resedinta la biroul echipat cu dus, daca iti petreci fiecare seara alaturi de dosarele pe care le ai de rezolvat...si din pacate viata asta de carierist nu accepta jumatati de masura.

daca pe un copil il poti pacali cu o inghetata in plus cand sufera ca vineri seara tati nu a ajuns acasa, nu se poate spune acelasi lucru despre seful care ti-a stabilit un dead line criminal sau despre partenerii de afaceri......

si ma intreb.......cine este mai fericit? un sef respectat cu multi bani, cu o masina exceptionala si cu probleme care nu il lasa sa doarma, sa traiasca linistit si sa aiba o viata personala, sau un om normal, cu program normal, cu un salariu decent care se bucura in fiecare seara de surasul stirb al fetitei lui, si de toata dragostea din lume?

ideal este sa le imbini pe toate ar spune unii. se poate, insa?

si recunosc.... visez sa am un post bun, plin de responsabilitati. asta m-ar face sa ma simt importanta si esentiala in lumea in care imi tarasc secundele. vreau sa existe ceva iesit din mana mea despre care sa spun cu mandrie: "eu l-am facut!"

dar.......o sa ma incalzeasca toate astea cu ceva, seara tarziu cand ajung acasa? o sa ma sarute de noapte buna sau o sa-mi declare iubire eterna si sincera si vie?

care este compromisul pe care sa-l accept?

...habar n-am....

being a metrosexual

primul lucru care iti vine in cap cand auzi cuvantul METROSEXUAL este imaginea unui individ care face sex in metrou, sau la METRO. ulterior observi ca nu are nicio legatura cu transportul in comun sau cu magazinul sus numit.

metrosexualul defineste o tendinta a lumii moderne, de fapt a barbatului modern, inspirat de societatea noastra obsedata de imagine, de a avea "grija de el", un fashion icon, eventual fashion victim.

cred ca exista grade ale metrosexualitatii si tendinta de a-i baga pe toti barbatii "bine" in oala asta efeminata este o mare greseala. asa cum unele "gaini" inteleg eronat termenul "a avea grija de tine" si pica in extrema fardului excesiv in cele mai ciudate combinatii, pentru ca asa e modern, tot asa exista barbati care, extremisti din fire, ajung sa isi epileze, daca nu, mai rau, sa-si rada parul de pe fund.

nici nu vreau sa ma gandesc cum fac cand merg la saloon si zic: "un epilat inghinal, te rog."

imi plac barbatii care au grija de ei, fara a cadea in extrem. barbatii care miros a after shave, care merg din cand in cand sa-si faca manichiura, care au grija cum isi tund parul, care isi aleg cu atentie pantofii, pentru ca incaltamintea unui barbat reprezinta masura elegantei lui.

imi plac barbatii "aranjati" siguri pe masculinitatea lor, nu aia picati direct din tara cavernelor, care isi taie parul cu barda, carora nu le pasa ca au cam mult "marar" pe obraji, sau care, culmea horrorului, uita sa isi taie unghiile.

tot de prost gust este sa vezi un barbat cu masca pe fata, "pentru hidratare, draga" si care poate intrece orice femeie la maratonul shopping-ului. odata, cu un astfel de specimen langa mine, am stat o zi intreaga pe o banca la mall, in timp ce el alerga din magazin in magazin dupa o pereche de pantofi care s-au transformat in tricouri, camasi, pantaloni.........

metrosexualii sunt considerati "gay"...pentru mine sunt, insa, doar niste oameni care si-au pierdut balanta si centrul, care au cazut intr-o extrema care ii de-masculinizeaza, din cauza vulnerabilitatii lor interioare si din nevoia imperioasa de a placea lumii, societatii, tuturor.

ce ma bucura este faptul ca pe principiul ca "tot ce se aseamana se aduna", cei care probabil niciodata nu vor face sex la METRO ( metrosexualii adica) isi gasesc linistiti fetite anorexice, fashion victim si fashion icon, pentru a trai fericiti pana la adanci batraneti.

acum am o scuza

Gata, ieri am reusit sa-mi deschid parul... la culoare. De fapt Tibi a reusit :D. Am facut asta ca sa am o scuza pentru toate prostiile pe care le spun uneori. In felul asta oamenii ma vor privi uimiti, vor da din mana si vor gandi: saraca...e blonda ;D

Ajutor!

daca noi o sa ramanem indiferenti acest copil va muri!
http://www.dariasarbu.net/site/

despre suflet

exista un suflet al lucrurilor.....toata magia si viata pe care fiecare farama de molecula o ascunde, aura din fiecare curcubeu.

mereu mi-am imaginat sufletul ca pe o sfera... o bula de aer in oceanul care este lumea noastra. fiecare frunza care cade, fiecare bucatica de cer, creanga, fiecare piatra isi are inima sa

...ca si omul...

o incarcatura de energie, de radiatie, care se strecoara afara prin ochii nostri, prin caldura palmelor, prin fiecare fir de par pentru a se impleti cu celelalte suflete care se leaga la lume.

fiecare inima e vie si isi aduce contributia la imbogatirea spatiului tridimensional in care ne miscam: de la cer, la pamant, din rai in iad.

exista, insa, ceva, care ne macina si ne ucide sufletul: dezamagirea, cu gustul ei de mancare stricata care iti ramane in gat si care atrage dupa ea o mica moarte. cu fiecare dezamagire o molecula de suflet se stinge si odata cu ea 100 de increderi 1000 de porti deschise ale sinelui spre lume.

...si moartea aceasta, neputiinta pe care o aduce: de a iubi, de a empatiza, egoismul, duritatea e mai cumplita si mai tragica decat orice disparitie fizica pentru ca ne omoara in timp ce mergem, in timp ce mancam, pe strada, la o cafea si odata cu noi ii ucide si pe cei din jur.

si asa, dupa fiecare dezamagire ne consolam unii pe ceilalti, pe noi insine, ca in felul asta o sa devenim mai duri.

...tot ce nu ne omoara ne face mai puternici, dar ne impietreste putin, cate putin...

song

Someone sent me this song some years ago and today, by mistake i have found it.
a 4 years old song.....which still sounds great for my ears: SWAN LEE - I don't mind.

muza plangea

m-am gandit de multe ori la contemporaneitate si la lupta de emancipare dusa de femei.

e minunat cate lucruri bune ne este dat sa traim. cred ca nici macar in antichitate (in cea egipteana, mai ales), cand oamenii se bucurau de ceea ce termenii numesc azi "open minded" femeia nu a fost pusa pe asa un picior de egalitate cu barbatul.

putem purta pantaloni, putem fuma cot la cot cu sexul tare, putem vota (lucru care nu ne era ingaduit la inceputul secolului XX), putem bea bere pe terasa, fara ca cineva sa ne considere horror sau lipsite de stil, putem umbla aproape dezbracate, iar unele dintre noi isi tin jumatatile masculine sub papucul cu toc cui.

insa.......in ciuda armistitiului aparent, razboiul sexelor mocneste, iar feministele convinse isi ascut sagetile, pentru ca cel mai scurt drum spre inima unui barbat este prin pieptul lui, nu-i asa?

am castigat atat de mult in ultima suta de ani, ma intreb, insa, ce am pierdut....?

femeile, in nebunia lor de a se lega cu lanturi de garduri pentru a fi ascultate, in obsesia lor de a deveni egalele barbatului si-au pierdut farmecul....

tot ceea ce fascina odinioara......stilul, eleganta, finetea, fragilitatea, misterul feminin...

magia ascunsa de fusta lunga pana la glezne, palaria cu boruri largi care acoperea ochii de caprioara lacuiti cu negru, manusile, pielea fina a unor maini albe, fastaceala si roseata obrajilor, nevoia de protectie....

totul s-a pierdut.....

azi femeile nu mai lesina din pricina emotiilor puternice, nu mai stiu sa bata din gene cu subinteles, uita sa mai fie pana si subtile si, cel mai grav, cred ca bunicile lor erau prostute si nestiutoare, ca asta e viata adevarata, pentru femei adevarate.

cum sunt, insa, "femeile adevarate"?

cele agresive, care stiu sa-si domine barbatii, cele care nici macar mame nu mai pot fi, pentru ca munca bine platita le ocupa tot timpul, cele care isi dezgolesc picioarele si buricul si se "echipeaza" cu un decolteu adanc pentru a-si "vinde" cat mai bine "cunostintele", cele care injura si stiu sa puna pe toata lumea la punct cu o vorba plina de venin.....

ne-am straduit atat de mult sa devenim masculine, incat nu ar trebui sa ne mire prea tare momentul in care el, cel care odinioara se topea in ochii nostri fascinat, o sa ne bata camaradereste pe spate la o bere, in loc sa ne sarute mana....

femeia, misterul absolut si divin al umanitatii, cu ochii ei adanci plini de pacate nemarturisite care incita imaginatia, care facea gheata sa se topeasca de la zece metri, nu mai exista azi........ea s-a transformat intr-un "robocop"modern echipat cu silicoane, buze false, bronz gretos si mai ales......cu lipsa de spirit de prea multe ori....

astazi e ziua mea...

vine o zi in viata fiecarui om, cand vrand, nevrand mai scrijeleste un an pe raboj. astazi e randul meu sa insemnez un numar par: 28.

cum ar trebui sa ne simtim de ziua noastra? conform varstei? in niciun caz, pentru ca niciodata nu am trecut de 18 de ani. parca viata mea intreaga a ramas blocata in urma cu 10 ani...fara ca macar sa-mi pese de timpul care trece.

cred cu tarie ca tineretea e o stare de spirit si nici macar nu-i bag in seama pe oamenii care imi spun ca ma imbrac prea tinereste pentrru varsta mea.

si azi vreau sa ma simt speciala, sa nu las absolut nimic sa ma supere si sa impart cat mai multa lumina cu oamenii care conteaza, cu cei care se gandesc la mine, cu toata planeta.

va doresc sa traiti un milion de ani, ca sa ne bucuram impreuna de tot ce e minunat in viata asta.

asa aratam in urma cu 27 de ani

palaria mea de soare...si cu mine...

in cautarea obsesiei pierdute

cu totii ne putem lauda ca avem obsesii, care ne urmaresc, pentru ca nu putem scapa, de fapt, de ceea ce se afla in capul nostru sau in noi, oriunde am merge.

ieri parca am realizat pentru prima data ca e iulie, cu o tresarire. cum e posibil sa fi trecut deja 7 luni din anul asta fara ca eu sa le simt, macar? parca nici nu am sesizat momentul in care am inceput sa dau jos bluzele de pe mine ptr ca s-a facut mai cald.... sau cum pielea a devenit tot mai aramie din cauza soarelui.... si priveam cu stupoare dunga alba lasata de sanda pe laba piciorului.

asa mi-am amintit de obsesia mea.........TIMPUL....

nu stiu de unde a aparut, cum a aparut, cert este ca m-am trezit cu ea pe cap, din senin asemeni unei muste bazaitoare care te sacaie o dupa-amiaza intreaga... pentru ca nu pot sa explic, altfel, toate eseurile mele de la scoala legate de timp, poeziile pline de clepsidre.....numaratul clipelor.

timpul m-a bantuit mult timp si daca prin absurd as fi aterizat in casa big brother mi-as fi ascuns un ceas in pantof, pentru ca nu as fi putut supravietui fara el.... timpul ne leaga de lume, da o finalitate sau un inceput lucrurilor, orice actiune de-a noastra se judeca in secunde sau in minute sau in ani....timpul ne masoara lasandu-ne in acelasi timp iluzia ca se lasa masurat, transpus in forme, asemeni metalului topit.

timpul este masura vietii.......si a mortii...pentru ca orice eticheta care anunta un produs expirat (fie el omul din buletin, fie salamul de pe raftul supermaketului) naste panica in randul celor care o vad... daca e rau?

timpul m-a obsedat multi ani prin imposibilitatea mea de de a-l privi obiectiv. parca simteam mereu cum fiecare clipa imi rodea din viata, fara a o putea controla.

si tocmai pentru ca nu am reusit niciodata sa il inteleg am decis sa il las sa treaca fara mine, fara sa ii mai dau atentia necesara pentru a exista.....

si uite-asa, probabil ca o sa fiu uimita de o noua zi, intr-un alt anotimp...

adevarat...

auzim mereu povesti despre violenta...in familie, la locul de munca, pana si pe strada. societatea noastra pare ca se lupta cu 2 cangrene: stress-ul si abuzul.

ce inseamna, insa, asta? Dexonline.ro spune ca abuzul este actiunea prin care un om exagereaza o actiune sau incalca drepturile unei alte persoane.

intamplator am ajuns azi pe un forum care m-a cutremurat, unde discutau femei abuzate, oameni care au avut o singura vina: aceea de a iubi un om nedemn, care in timp s-a transformat in fiara.
(http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?
TOPIC_ID=50869&whichpage=5)

citesc printre altele:

Fetelor, eu am trait ani de zile cu bataie. Este o umilinta pe care nu o pot descrie in cuvinte simple. Dupa ce primesti o palma sau mai multe, ajungi sa te uiti in oglinda si iti spui singura....oare de ce ???? De ce mie ? Unde am gresit ? Si de multe ori ma intrebam daca ma doare mai mult obrazul sau urechea care a primit palmele sau sufletul......!! Si stiti ceva ...?? Ma dureau amandoua ! Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva !! Am suportat multi ani asta ! Ne-am despartit o data, si m-am impacat cu el pentru ca am fost convinsa ca nu o sa ma mai loveasca...dar dupa o vreme a luat-o de la capat. Si dupa ce ma batea, mergeam disperata la baie sa pun apa rece sa nu cumva sa imi ramana semne ca a doua zi mergeam la serviciu si NU VOIAM sa ma vada nimeni cu vreun semn ! Au fost si zile de vara in care am purtat maneca lunga...mi se vedeau urmele pe brate !

sau:

"am avut si eu un prieten cu care a fost dragoste mare dragoste mare. Mama lui imi spunea ca nu l-a mai vazut niciodata atat de indragostit.
Si eu eram foarte indragostita. Pot sa zic ca era prima oara cand eram indragostita cu adevarat. Atat de indragostita incat sa imi doresc un copil de la el.
Era ingrozitor de gelos si imi facea scene de gelozie zilnic. Dar in acelasi timp era incredibil de tandru si imi scria niste emailuri de ma topeam, iar cand eram in bratele lui nu imi mai pasa de nimic pe lume. (...) Dupa vreo 9 luni mi-a tras prima palma de mi s-au spart niste vase la ochi. Eram si insarcinata in luna a treia desi ne ferisem.
Motivul: cand facusem dragoste, eu avusesem orgasm si el nu (desi invers se intamplase destul de des). Asa ca a incercat sa ma tina de maini ca sa oblige sa facem dragoste din nou, iar eu mi-am permis sa il "imping" de pe mine. Mi s-a facut o frica de m-am inchis in baie. (....) Totul a culminat pe la 7 luni jumate de sarcina. Cand m-a trezit la 5 dimineata si a inceput sa ma bata. Mi-a dat vreo doua reprize de 20 de palme peste fata, cap, ceafa... (si avea mam grea) S-a suit in picioare pe pat si mi-a dat picioare in coapse si in sold. A reluat palmele. Ma strangea de maini ca sa ma tina.
Pe moment nu imi amintesc durere, doar o senzatie de stupoare la ceea ce mi se intampla si incercarea mea de a-mi proteja burta si a-l calma.
Bilantul a fost un ochi vanat, hematoame pe brat si pe umar, julituri pe cap, pe ceafa. Mi s-a umflat toata jumatea de cap pe care mi-a lovit-o de ziceai ca sunt de la circ. Hematoamele au aparut mai tarziu, cand incepeam deja sa ma vindec."

si destainuirile de acest gen continua de-a lungul a 19 pagini........ femei care se incurajeaza unele pe altele, femei care isi plang de mila, care sunt infricosate, disperate, femei care nu au gresit cu nimic pentru ca drumul lor sa se intersecteze cu al unui monstru.

tindem sa spunem ca e vina lor, ca nu sunt capabile sa puna punct si sa-i dea nenorocitului peste bot, insa mecanismul psihologic este mult mai subtil si mai profund...pentru ca nimeni nu ajunge aici de buna voie, sau pentru ca e masochist.

femeia e prinsa intr-o plasa magica....paianjenul, sub stindardul iubirii eterne, vesnice, tese o lume frumoasa, menita sa orbeasca victima, care isi vede toate visele implinite. e minunat sa observe ca intr-adevar conteaza pentru cineva, ca sunt iubite cu adevarat pentru ceea ce sunt.

insa iubirea posesiva, sufocanta se transforma treptat intr-un calvar si pas cu pas insusi sentimentul acesta minunat devine unealta iadului care o tine tintuita intr-un cosmar fara sfarsit. femeia abuzata se remarca printr-un profil simplu de trasat: este descurcareata, iubitoare, capabila de o mare si profunda compasiune. de aici, din aceste calitati, insa, ii vine sfarsitul, pentru ca insusi calaul apeleaza la ele, in momentele de "regret", iar ea din iubire, din mila, dintr-un sentiment acut de vinovatie, din compasiune ii acorda intelegerea si iertarea..

.. pentru ca data viitoare lovitura sa fie si mai cutremuratoare, experienta si mai neagra.....

cand doi oameni care se iubesc se intalnesc, insusi bunul Dumnezeu rade...pentru ca sentimentul asta e capabil sa aduca lumina intr-o noapte de deziluzie de disperare si de suferinta, insa cand iubirea se transforma in obsesie si boala distruge orice farama de umanitate.....de suflet......si lasa traume imposibil de vindecat......