exista un suflet al lucrurilor.....toata magia si viata pe care fiecare farama de molecula o ascunde, aura din fiecare curcubeu.
mereu mi-am imaginat sufletul ca pe o sfera... o bula de aer in oceanul care este lumea noastra. fiecare frunza care cade, fiecare bucatica de cer, creanga, fiecare piatra isi are inima sa
...ca si omul...
o incarcatura de energie, de radiatie, care se strecoara afara prin ochii nostri, prin caldura palmelor, prin fiecare fir de par pentru a se impleti cu celelalte suflete care se leaga la lume.
fiecare inima e vie si isi aduce contributia la imbogatirea spatiului tridimensional in care ne miscam: de la cer, la pamant, din rai in iad.
exista, insa, ceva, care ne macina si ne ucide sufletul: dezamagirea, cu gustul ei de mancare stricata care iti ramane in gat si care atrage dupa ea o mica moarte. cu fiecare dezamagire o molecula de suflet se stinge si odata cu ea 100 de increderi 1000 de porti deschise ale sinelui spre lume.
...si moartea aceasta, neputiinta pe care o aduce: de a iubi, de a empatiza, egoismul, duritatea e mai cumplita si mai tragica decat orice disparitie fizica pentru ca ne omoara in timp ce mergem, in timp ce mancam, pe strada, la o cafea si odata cu noi ii ucide si pe cei din jur.
si asa, dupa fiecare dezamagire ne consolam unii pe ceilalti, pe noi insine, ca in felul asta o sa devenim mai duri.
...tot ce nu ne omoara ne face mai puternici, dar ne impietreste putin, cate putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu