muza plangea

m-am gandit de multe ori la contemporaneitate si la lupta de emancipare dusa de femei.

e minunat cate lucruri bune ne este dat sa traim. cred ca nici macar in antichitate (in cea egipteana, mai ales), cand oamenii se bucurau de ceea ce termenii numesc azi "open minded" femeia nu a fost pusa pe asa un picior de egalitate cu barbatul.

putem purta pantaloni, putem fuma cot la cot cu sexul tare, putem vota (lucru care nu ne era ingaduit la inceputul secolului XX), putem bea bere pe terasa, fara ca cineva sa ne considere horror sau lipsite de stil, putem umbla aproape dezbracate, iar unele dintre noi isi tin jumatatile masculine sub papucul cu toc cui.

insa.......in ciuda armistitiului aparent, razboiul sexelor mocneste, iar feministele convinse isi ascut sagetile, pentru ca cel mai scurt drum spre inima unui barbat este prin pieptul lui, nu-i asa?

am castigat atat de mult in ultima suta de ani, ma intreb, insa, ce am pierdut....?

femeile, in nebunia lor de a se lega cu lanturi de garduri pentru a fi ascultate, in obsesia lor de a deveni egalele barbatului si-au pierdut farmecul....

tot ceea ce fascina odinioara......stilul, eleganta, finetea, fragilitatea, misterul feminin...

magia ascunsa de fusta lunga pana la glezne, palaria cu boruri largi care acoperea ochii de caprioara lacuiti cu negru, manusile, pielea fina a unor maini albe, fastaceala si roseata obrajilor, nevoia de protectie....

totul s-a pierdut.....

azi femeile nu mai lesina din pricina emotiilor puternice, nu mai stiu sa bata din gene cu subinteles, uita sa mai fie pana si subtile si, cel mai grav, cred ca bunicile lor erau prostute si nestiutoare, ca asta e viata adevarata, pentru femei adevarate.

cum sunt, insa, "femeile adevarate"?

cele agresive, care stiu sa-si domine barbatii, cele care nici macar mame nu mai pot fi, pentru ca munca bine platita le ocupa tot timpul, cele care isi dezgolesc picioarele si buricul si se "echipeaza" cu un decolteu adanc pentru a-si "vinde" cat mai bine "cunostintele", cele care injura si stiu sa puna pe toata lumea la punct cu o vorba plina de venin.....

ne-am straduit atat de mult sa devenim masculine, incat nu ar trebui sa ne mire prea tare momentul in care el, cel care odinioara se topea in ochii nostri fascinat, o sa ne bata camaradereste pe spate la o bere, in loc sa ne sarute mana....

femeia, misterul absolut si divin al umanitatii, cu ochii ei adanci plini de pacate nemarturisite care incita imaginatia, care facea gheata sa se topeasca de la zece metri, nu mai exista azi........ea s-a transformat intr-un "robocop"modern echipat cu silicoane, buze false, bronz gretos si mai ales......cu lipsa de spirit de prea multe ori....