o problema deschisa

toata lumea vrea bani, pentru ca doar ei ne pot garanta o oarecare libertate (fie ea doar in mintea noastra)... cu ei ne putem cumpara o farama de fericire, o femeie sau un barbat la batranete, cand in mod normal nimeni nu s-ar mai uita la noi. banii ne ajuta sa traim la o oarecare departare de mizeriile inerente existentei, pentru ca daca avem chef si imaginatie ne cumparam un balon si facem un ocol al lumii.....

cat de minunat ar fi....

toata lumea vrea bani iar pentru unii vanatoarea asta devine ratiunea lor de a fi, viata insasi, sacrificand mama, tata, frati, casa parinteasca, in slujba acestui "ideal" prin de "maretie".

asa s-au inventat termeni noi: carierist, carierista......

in ziua de azi parca nu mai esti asa interesant daca iti petreci serile intr-un apartament de bloc, unde auzi apa de la toaleta vecinului, daca ai o masina normala (in niciun caz "glamour"), daca mergi in vacanta pe litoralul romanesc.

in ziua de azi esti interesant daca iti muti resedinta la biroul echipat cu dus, daca iti petreci fiecare seara alaturi de dosarele pe care le ai de rezolvat...si din pacate viata asta de carierist nu accepta jumatati de masura.

daca pe un copil il poti pacali cu o inghetata in plus cand sufera ca vineri seara tati nu a ajuns acasa, nu se poate spune acelasi lucru despre seful care ti-a stabilit un dead line criminal sau despre partenerii de afaceri......

si ma intreb.......cine este mai fericit? un sef respectat cu multi bani, cu o masina exceptionala si cu probleme care nu il lasa sa doarma, sa traiasca linistit si sa aiba o viata personala, sau un om normal, cu program normal, cu un salariu decent care se bucura in fiecare seara de surasul stirb al fetitei lui, si de toata dragostea din lume?

ideal este sa le imbini pe toate ar spune unii. se poate, insa?

si recunosc.... visez sa am un post bun, plin de responsabilitati. asta m-ar face sa ma simt importanta si esentiala in lumea in care imi tarasc secundele. vreau sa existe ceva iesit din mana mea despre care sa spun cu mandrie: "eu l-am facut!"

dar.......o sa ma incalzeasca toate astea cu ceva, seara tarziu cand ajung acasa? o sa ma sarute de noapte buna sau o sa-mi declare iubire eterna si sincera si vie?

care este compromisul pe care sa-l accept?

...habar n-am....