miezul feminitatii (III)

in evul mediu amantii erau arsi pe rug. era modul barbar al societatii crestine de a-si rezolva problemele, prin sfanta putere a exemplului. si a fricii. ia sa vedem dupa o "sesiune de rug" in piata publica, cui ii mai venea cheful sa umble dupa senzatii tari, cand stia cat de "fierbinti" pot deveni ele?

m-am intrebat de multe ori care e cauza aparitiei amantei, sau a amantului si cred ca, dincolo de problemele din cuplu, pe care unii reusesc sa le rezolve iar altii ba, inselatul este o problema genetica. daca exista o gena a hotiei, a suicidului, a nebuniei, a obezitatii, de ce n-ar exista si o gena a poligamiei? mai ales ca specialistii spun ca omul nu poate trai cu o singura persoana. cica nu e programat. si doamne ce trist si disperant suna. adica omul de langa noi, cel pe care il iubim si care se presupune ca ne iubeste, ar putea pleca la altul....sau la alta. si ii mai este scris si in stele! (ma rog...in ADN).

da' si asta e cu schepsis. ptr ca daca bunicul a "dat cu jula" nu e musai sa o facem si noi, pentru ca putem controla pornirea. si la fel se intampla si cu alcoolismul, sau cu obezitatea si cu toate celelalte tendinte, care ne-ar putea bantui, la un moment dat.

cred ca actul de a trada poate fi controlat (din partea noastra), pentru ca de asta ne laudam ca suntem inteligenti si ne putem domina instinctul, dar, in acelasi timp, nu-l putem constrange pe celalalt sa faca la fel. si poate ca, la nivel teoretic, am fi cu totii mai fericiti, daca am fi constienti ca lucrul acesta ne-ar putea "lovi" din partea celuilalt.

asa ca tot ce ne ramane de facut este sa ne rugam sa nu se intample, de fapt sa nu aflam, atunci cand se intampla, pentru ca ce nu stim nu are cum sa ne faca rau, nu-i asa?

PS. am observat ca ma indepartez, incet, de titlu, dar n-am terminat. si ptr ca m-am plictisit de poza aia pe care am tot pus-o, o schimb.