cum am scapat de purici

azi, pe drumul de la birou spre casa, sora-mea s-a plans: cum se face ca pot scrie de bunicu', de matusi, de parastase si de ea, nu. ea, care este cel mai important personaj al familiei adams, cu o personalitate sclipitoare si interesanta....

asa ca, sa nu supar copilul, o sa va spun cum ne-a scapat de purici.

acum vreo 2 ani si jumatate ne-am mutat la casa, da' nu orice fel de casa, ci una cu o curte plina de matze. tata, mare "iubitor" al matzelor, le-a zburatacit de pe acolo, dar tot a ramas una, care putea candida linistita la miss-ul pisicilor de cartier si care avea o mare pasiune: scarpinatul.

tot aducand animalul in casa, ca sa scoatem energia negativa, sau sa manance oale fierte tari, ne-am pricopsit si noi cu aceasta pasiune, desi, e cam ciudat sa ai apucaturi......zoo :))), spun specialistii.

dupa cateva nopti nedormite in care am vanat turme de animale saltarete, sora-mea se hotaraste: "gata, maine merg la farmacia veterinara si cumpar spray. asa nu se mai poate"

zis si facut. a doua zi, cu un zambet larg pe fata sorelina se prezinta la farmacista:

"spray de pureci, aveti?"

"pentru ce animal?"

"pentru noi, ca ne-am umplut de purici" spune disperata sora-mea.

intelegeti mirarea femeii cand a aflat ca "pacientii"au, de fapt, 2 picioare in stare de functionare si ca au blana epilata, dar eu cred cu tarie ca ar fi fost foarte potrivit sa ne dea vreo 4 bucati de coliere anti turme saritoare, ca sa ne amelioreze noptile. as mai fi optat si pentru niste distonocalm impreuna cu sloganul: ma scarpin toata ziua, dar nu-mi pasa.

oricum......cand am vrut sa omoram musca e tantaro, am dibuit si puricii si cum pisica a plecat in alte tari la sedinte foto pentru concursul de miss, am scapat si de sursa necazurilor noastre.

cu sora-mea, insa.........e alta poveste