luni, 10 martie 2008

o oglinda.......


O cunosc de cand ma stiu….a purtat-o in ochii sai albastri mama in momentul nasterii mele, luciul apei, lacurile din cer……e in cioburile de sticla colorata de pe strazi, parca-i zaresc un colt in sufletul iubitului si scoate ochiul ei transparent in metalele frumos lustruite.

Oglinda…..prietena mea….ma ajuta sa-mi amintesc cine sunt, ca sa nu uit cumva ce culoare are irisul din ochii mei, buzele, parul……

Oglinda….dusmanul meu….ma obliga sa nu uit ca nu sunt nemuritoare, un fir de par alb…..trecerea timpului…..

daca o privesc ca sa ma bucur devin ca prin vraja cea mai frumoasa fata din lume….cu trup de trestie moale……daca o privesc sa ma intristez, imi pare ca am albit peste noapte, ca mi s-au uscat pleoapele si parca o paloare mi s-a asezat pe tample.

Oglinda este exact ceea ce vrem noi sa fie….prietena noastra intelegatoare, starea de spirit buna, dar si incruntarea si furia fiecarui kilogram in plus sau valul uitat pe suflet…

…..asa, in oglinda,sunt ingropate bucuriile si tristetile noastre….de fiecare dimineata…

Niciun comentariu: