din nou despre căsătorie

mă întreb de ce toată lumea vrea să se căsătorească? cine a inventat regula asta si....de ce cei care nu au făcut sau nu fac pasul trebuie să aibă neapărat o problemă, în opinia celorlalţi. am auzit-o de atâtea ori: "dacă nu s-a căsătorit până la vârsta asta sigur ceva e în neregulă cu el"...sau cu ea...

de unde nebunia asta? si care sunt zăpăciţii care o cred?

de câteva luni am împlinit 30 de ani si am ştiut dintotdeauna că din momentul în care voi trece "pragul", ceva în viaţa mea se va schimba. şi s-a schimbat. liniştea. pentru că sigur ceva nu e în regulă cu mine daca nu m-am măritat până acum. şi toată lumea ţine să-mi atragă atenţia...

pentru mine căsătoria nu e o regulă. nu e ceva ce e musai să fac până nu împlinesc 31 de ani, de exemplu. casatoria trebuie să fie o finalitate. sfârşitul şi începutul unei poveşti frumoase, alături de un om lângă care să fiu fericită că mă aflu. asta pe lângă celelalte priorităţi.

vreau să mai fac şi altceva în afara faptului că TREBUIE să mă mărit, după cum cred alţii. sau după cum încearcă să mă convingă...fie că sunt prea bătrână, prea independentă, prea.....şi de aici o întreagă listă.

vreau să învăţ să mă iubesc pe mine, pentru a fi capabilă să iubesc şi pe altcineva aşa cum trebuie...vreau să învăţ lecţia răbdării şi bucuria de a împărţi totul conştient. şi dincolo de toate acestea nu cred că există o vârstă pentru a te îndrăgosti. nu....... iubirea aceea, mare, imposibilă şi incredibilă ne poate sări în faţă de după fiecare colţ sau pas. când ne aşteptăm mai puţin...sau mai mult....

şi nu, nu mă mulţumesc cu mai puţin decât ceea ce vreau, numai din "disperarea" de a mă mărita, sau pentru că mă presează ceilalţi. refuz să fac compromisuri mai ales că un compromis de acest fel m-ar putea costa fericirea...şi viaţa.

aşa că mă mulţumesc să-mi văd de clipele mele frumoase, trăindu-le. fără aşteptări, fără obsesii, fără disperări, fără planuri pe cinci ani care iau în schemă un bărbat musai de o anumită factură, sau un copil pe care "să-l fac" până la 32 de ani, de exemplu.

bunicul meu s-a îndrăgostit la 8o de ani. ce ciudăţenie....

blog pentru slabit

pentru ca am vazut ca postarile despre slabit au cele mai multe citiri, m-am gandit sa fac un blog dedicat acestui subiect.

incepand de astazi, tot ce tine de slabit, de la metode pana la retete, puteti gasi AICI.
sper ca o sa va fie de folos :)

as vrea....

as vrea sa traiesc intr-o tara mai calda. o tara in care temperaturile sa nu depaseasca 30 de grade si unde sa ploua zilnic.

acum cateva zile a fost furtuna si mi-a placut. as fi vrut sa imi arunc sandalele si sa fug prin ploaie, cu o cana de cafea in mana. n-am facut-o insa. am stat la geam, am urmarit firele acelea de apa care se lungeau la infinit, pana in cer. si am ascultat ploaia.

apa asta care se cerne din nori are ceva magic, linistitor. si imi place cand nu am treaba si cand pot sa stau la geam, asa cum am facut de atatea ori. cu ochii atintiti pe fiecare picatura care se sparge in alti mii si mii de stropi, ca niste margele.

nu am mai scris de mult. stiu asta. se intampla cand mintea mi-e ocupata cu altele si cand legatura dintre suflet si degete e intrerupta. in acele momente, zile, saptamani, luni....nu pot scrie nimic care sa-mi placa, asa ca prefer sa tac.

sa tac si sa-mi rumeg gandurile asa cum am facut-o de atatea ori intr-o zi cu ploaie.

deja un obicei

am observat ca mi-am facut un obicei din a posta aici sunetele care mi se infig direct la inima. in ultimul timp mi-am descoperit o noua pasiune. aceea de a porni in cautarea pieselor muzicale de care sa ma indragostesc la prima "vedere".

compozitiile japonezului, Shigeru Umebayashi sunt comoara dezgropata de curand. si da, m-am indragostit la prima....vedere.

rascruci

viata asta ne scoate in cale mii si mii de intersectii... uneori ratacind pierduti sau pasind indarjiti pe drumul pe care credeam ca il cunoastem prea bine, ne lovim, surprinzator, de o rascruce.

la stanga...la dreapta...?

niciodata nu vom sti care e drumul corect si indiferent de calea pe care alegem sa pasim mai departe, vine un moment, cand ne oprim fulgerati de o presimtire: "oare nu era mai bine in partea cealalta?" poate ca era mai bine. asta nu vom sti niciodata. cert este ca astfel de momente de cumpana survin in clipele grele sau cand noua autostrada sau noul drumeag ne scot in cale un bolovan. atunci cand suntem nefericiti orice alta alternativa pare corecta. si nu de putine ori ne chinuim gandindu-ne ca nu am facut alegerea buna cu ceva timp in urma, in momentele de ragaz din fata intersectiei.
sunt sigura, insa, ca aceleasi dileme le-am fi intalnit si daca am fi apucat in directia opusa.

se spune ca nimic nu este intamplator. nu am fost destul de mult timp de acord cu gandul asta pentru ca niciodata nu mi-a placut sa cred ca exista energii pe care nu le putem controla prin simpla forta a vointei. mortile fulgeratoare, absurde, ale semenilor nostri, care se afla exact in locul "potrivit" pentru a pleca dintre noi, ma fac sa-mi schimb perceptia.

in consecinta, drumul pe care decidem sa pornim, ne va duce spre alt drum, si implicit spre alta intersectie. asa ne indepartam de primul gand care ne-a determinat sa o luam la pas...pentru ca trebuie sa facem fata provocarilor si oamenilor intalniti pe parcurs.
poate ca fiecare dintre noi este programat sa ajunga UNDEVA, intr-un punct pentru care sa fie pregatit. tocmai din acest motiv oamenii rai, nu mai par chiar atat de nepotriviti existentei noastre, asa cum experientele triste ne ofera puterea sa infruntam alte si alte furtuni....mult mai puternice decat credeam vreodata ca am fi in stare sa infruntam.

imi place sa cred nu ca raul e spre bine ci ca raul de care ne lovim ne este necesar. pentru a ne descoperi pe de o parte si pentru a invata sa vedem lucrurile bune, de calitate, pe de alta.
asa ca Blaga avea dreptate cand spunea ca Raiul isi ia lumina tocmai din flacarile Iadului.

bucurie mare si vecini noi

ieri, de cu seara, am observat ca avem vecini noi. doua randunele, pe care le stiu de anul trecut, au inceput sa-si construiasca un cuib mic in holul scurt care da in curte. l-au asezat chiar deasupra unei tevi, ferit fiind de ploaie si vant si deja este pe jumatate gata.

pe randunelele "mele" le stiu de anul trecut, cand se jucau pe la noi prin curte. am presupus atunci ca au deja un cuib in alta parte si veneau doar sa ne viziteze... anul aceasta, insa, s-au gandit sa se mute la noi si parca odata cu ele a intrat si soarele in casa.

e simplu ce am scris, dar simpla si fireasca e si bucuria minunata.

doar energie

au un nume simplu: Muse. I-am descoperit mai demult dar ii redescopar cu fiecare piesa care imi place.

asta este una dintre ele.

plus si minus infinit

pesimismul nu a fost punctul meu forte. ciudat, dar niciodata nu am fost foarte departe de el si intreaga mea existenta a pendulat intre partea plina si goala a paharului. am parut mereu o optimista, fara a fi, neaparat una.

mi-a placut si imi place sa cred ca cerul e limita, ca daca ne dorim ceva cu adevarat si facem pasii in sensul in care trebuie, ne crestem sansele sa atingem acel vis. ne lipseste, insa, curajul, pentru ca nu e lucru usor sa gasim alt tel odata ce am reusit sa atingem unul vechi.

cred ca visurile sunt cele care ii fac pe oameni sa mearga inainte, iar pe cei care le pierd, sa se sinucida, pentru ca motorul existentei noastre este intocmai viitorul munte pe care-l avem de cucerit. ca muntele asta e, de fapt, o movila de pamant, nu conteaza.

increderea nestramutata ca oricine poate face orice cu viata lui, atat timp cat intreprinde ceva in sensul acesta, ma face sa par naiva, poate putin nerealista. dar oare nu e mai bine asa? sa aparem nebuni in ochii celorlalti decat sa ne inchidem singuri orizonturile? pentru ca intotdeauna a fost usor (sau foarte greu pentru unii) sa fim conventionali, sa calcam pe drumurile deja batatorite de mii si mii de pasi care au trecut pe acolo inaintea noastra. ce vis urat: sa ne cautam propriile carari pline de balarii.

nici nu mai stiu exact ce vroiam sa spun. sincer, nu stiam nici cand am inceput sa scriu unde vroiam sa ajung, dar ideea e simpla: limita este cea pe care ne-o impunem noi, "ajutati" de societate, de prieteni si de multe alte norme. si tocmai din cauza acestui "ajutor" uitam, de fapt, de unde am plecat, spre ce ne indreptam cand ne-am setat aspiratiile si le vom pierde pentru totdeauna.

poate ca daca ne vom judeca mai putin, daca vom depasi conventionalul si nu ne va pasa de asteptarile celorlalti, vom reusi sa ajungem acolo unde am vrut toata viata sa fim.
si asa ne vom transforma in broscuta aceea din poveste, care a atins varful muntelui (desi toata lumea de la poale spunea ca n-o sa reuseasca niciodata), doar din cauza ca era surda.


PS. cu secole in urma Omenirea visa sa zboare. ce nebunie!

Evgheni Doga

intotdeauna mi-a placut muzica din Satra si imi amintesc cum in primii ani de facultate imi aducea lacrimi in ochi. asta in momentul in care am reusit sa descopar caseta cu soundtrack-ul, pe care am cautat-o innebunita.

mai tarziu, adica de ceva vreme, cand pot spune ca am devenit mai inteleapta, am aflat ca muzica aceea e creata de Eugen Doga, un compozitor genial, din punctul meu de vedere. sunt un fan al muzicii, dar am folosit-o de multe ori ca fundal sau ca sursa de inspiratie. Eugen Doga, insa, ma face sa las orice activitate deoparte si sa ascult. doar atat. sa ascult

o mostra:

Eugen Doga - ''Odinochestvo vdvoem'', ''Na svidanie randevou''

sufletul meu... oglinda

sunt atatea lucruri care-mi plac. atat de multe lucruri si atat de putini oameni.... se spune ca orice om cu care ne intersectam viata lasa o urma pe firul existentei noastre. o urma asemanatoare cu amprenta de pe paharul din care am baut apa...chiar si persoanele care nu ne plac deloc.

nu am crezut niciodata in sufletele pereche, pentru ca ar fi tare trist daca acest concept ar fi adevarat. daca am avea un singur suflet pereche poate ca n-o sa-l gasim niciodata. daca s-a ascuns in celalalt colt al planetei, acolo unde nu ne este dat sa ajungem? sau poate e batran sau prea tanar, pentru ca nu a spus nimeni ca sufletul nostru pereche are aceeasi varsta ca si noi. poate ca a fost chiar inghitit de ape la o inundatie si e pierdut definitiv, pentru totdeauna.

tocmai de aceea, mi-e greu sa cred in suflete pereche. prefer sa cred in suflete oglinzi. in oamenii aceia cu care realizam ca ne asemanam, in care inima noastra se poate oglindi pentru o fractiune de secunda. atat cat dureaza sa constatam ca ne place aceeasi inghetata, culoare, gen de muzica sau prajitura.

si ma gandesc ca sufletul meu oglinda e ascuns in mai multi oameni. in acele persoane care imi plac de la primele intersectari ale ochilor sau ale cuvintelor. sau pe care ii descopar pe parcurs si in a caror inima sufletul meu se vede asa cum este. poate doar din cauza unei simple pasiuni nelamurite.

asa ca......sufletul meu pereche nu exista. nu a existat niciodata. cred doar in oglinzile pe care le ridica oamenii, cele in care inima mea isi regaseste zambetul, fie doar si pentru o clipa, dar de fiecare data.

o bucatica din ce-am mai scris

"Azi m-a izbit realitatea. A fost asemeni unei rafale de vânt îngheţat care te plesneşte peste faţă de atâtea şi-atâtea ori, într-o iarnă. M-am trezit de dimineaţă, m-am uitat la tine, cea care parcă zăceai lângă mine, revărsată în pat şi m-a lovit: NU TE MAI IUBESC! M-am săturat să deschid în fiecare zi ochii şi să văd imaginea ta. Ai spune că un geniu rău mă urmăreşte, apoi, toată ziua. Nici nu mai pot mânca, parcă, de atâta silă. Aşa că, te rog să-ţi iei catrafusele si să pleci! La maică-ta, la o prietenă, la amantul pe care ştiu că l-ai avut, sub un pod, oriunde! Chiar nu-mi pasă. Vreau doar să dispari din viaţa mea!"

După ce am scris scrisoarea am rămas cu cărbunele cu care măzgălisem foaia, în mână, privind pierdut urmele de funingine de pe hârtie. Probabil că mi-am murdărit cumva muchia palmei... Nu mai conta, însă nimic.

Am cunoscut-o acum zece ani, la coadă la aprozar. Da, ştiu, ciudat loc pentru o primă întâlnire! A înţepat-o o albină şi pentru că mi s-a făcut milă de ea, m-am oferit să o scot la un suc cu gheaţă sau la o cafea fierbinte. Avea ochii mici albaştri, cumva ascuţiţi, care îi confereau o privire piezişă şi nu era deloc frumoasă. Pot spune că era urâtă de-a binelea, cu aerul acela de şcolăriţă speriată de profa de mate, care a scos-o la tablă. Era oribilă dacă stau să mă gândesc şi mai bine, şi nu mi-a plăcut nicio clipă de ea. Erau momente în existenţa noastră bizară, când o găseam interesantă, dar bănuiesc, că de fapt de vină era personalitatea ei.

Se numeşte Mara. Un nume frumos, de personaj de poveste, cu care nu are nimic în comun. Mara, cea din mintea mea, este blondă are părul lung, inelat, este slabă, dulce, fragilă. ştii, genul acela de femeie pe care ţi-e teamă să o strângi prea tare în braţe. Mara, hai să spunem "Mara mea" e brunetă, cu faţa rotundă şi nici măcar nu are părul lung. Este tunsă băieţeşte şi pe sub bluzele largi pe care le poartă....

lost in times...

I think life must be lived... must be breathe through all our pores. we must touch, smell, taste it because this is the only way we can say, when we are old, that we haven't lost anything.

I can't stop myself wondering, then, why are we so afraid of living? we run all our lives for an intense and real love moment but when we find it, we run from it, or we close our hearts cause we are too scared of getting hurt. we are too scared to eat something we are not used to, or to experience something we never lived and we prefer to stay in our small yard we are so used to, just because people expect us to do this, or because we are too afraid of changing what we have and know already.

"I still have time", we say, but we forget how surprising this life... or death.. can be and maybe tomorrow we will be just air, or sand, or water. they say the present is the past all together, because everything we are, comes from our experiences. everything we are and become..

when we start to live in the past through our perfect or imperfect memories, or in the future dreaming how things are going to be, we can say we're dead already. because being so busy with our minds and dreams and memories we miss the moment we have. the smell of a lily on a street corner, the sweet taste of spring in the air. or his/ her smile.

we are now and we have this moment to catch all our life and her small imperfections.

of course we can't just live the moment without planning everything, but we must forget sometimes about what we HAVE to do or what we MUST do, and to live, intense, properly. in beauty and ugliness, in love and hate, in night and day, in heaven and hell.

...all together...

writing in English

I think I must write more in English. Why? Because I don't want to let only the Romanian speakers to have access to my blog. I like to share my thoughts and sensations with people, with all kind of people and I simply adore knowing new cultures, new places, new types of food. tasting the existence..

it is like you'd live more lives...

life is such a beautiful thing because it's soo full of surprises and it doesn't let us all get bored. not too much, at least. so, because it's all about sharing impressions, sensations, feelings and cultures why not writing in English too? and more.... because we are complex and cosmopolit people.

viata din vis

de dimineata m-am trezit cu urma unui vis, incetosat, pe gene. a fost una dintre putinele dati in care mi-am amintit ce "am facut" peste noapte. a ramas acolo, in preajma mea, ca o parere imaginea aceea blonda, care mi-a bantuit ultimele secunde de somn, chiar inainte de a auzi taraitul enervant al telefonului.

un numar necunoscut. pe care il stiam de undeva, parca.

visele noastre ne rezolva problemele si e fermecator sa realizam ca "personajele" au propria lor vointa. vin si pleaca independent de noi, ne creeaza senzatia ca sunt reale, zabovesc in preajma noastra o secunda, poate. atat cat sa ne trimita un sarut din varful buzelor sau o privire rautacioasa.

nu-mi amintesc ce am visat...povestea.... am retinut doar "personajul" si senzatia lasata in urma, care m-a bantuit multe ore dupa ce mi-am inceput ziua. si a fost ciudat sa regasesc toate sentimentele din viata mea reala, acolo, scufundate in vis. dorurile, tristetile, bucuriile.

specialistii spun ca mintea noastra isi rezolva problemele si dilemele, in somn. visele mele ma fac sa retraiesc sentimente, sa redescopar oameni pe care ii credeam pierduti sau plecati departe. asemeni gandului care zboara peste mari si tari intr-o secunda, visul ne poarta pe carari umblate sau prin tari de basm pe care nu le vom cunoaste niciodata. ne ajuta sa ne reintalnim cu oamenii pe care nu ne mai este dat sa-i vedem sau sa ne implinim dorintele. saracul devine stapanul lumii, flamandul se satura, amantii uitati isi regasesc iubirea si bolnavii sanatatea.

pentru cateva secunde. dar intense ca viata

fara legatura

initial am vrut sa scriu despre prejudecati, despre cat de mult ne limiteaza. avem anumite asteptari de la oameni si ne formam parerea despre ei in functie de hainele pe care le poarta, de culoarea parului, de ochelarii de soare sau de locul din care vin...

e adevarat. hainele unui om sunt semnatura personalitatii sale. felul in care isi poarta pantofii poate spune daca este un excentric sau un om "normal".

ma intreb ce s-ar intampla daca nu am cunoaste nimic despre o persoana. daca nu am sti de unde vine sau incotro se indreapta. ce au fost sau sunt parintii lui, cu ce se ocupa el sau ea. ma intreb daca am fi in stare, atunci, sa ne concentram strict asupra lui a omului care este.

dar nu, n-o sa scriu despre prejudecati. o sa scriu despre.... acvariul pe care nu l-am avut niciodata si pe care mi l-am dorit intotdeauna, despre cainele nostru care, desi a stat la noi timp de o saptamana, nu ne-a apartinut, o sa scriu despre turturica fara pene in aripa, de care am avut grija o jumatate de iarna pana a re-invatat sa zboare. si despre toate lucrurile pe care mi le doresc, pe care nu le-am avut si care sunt atat de marunte....

oare ce vreau acum?
vreau ca in secunda asta sa ma indragostesc si sa vina primavara!

patru luni si trei zile

nu am mai scris de mult, stiu asta... dar s-a intamplat din cauza ca nu am avut nimic de spus. nimic din ce ar putea fi scris aici

cred ca de vina este primavara si cei trei ghiocei care au crescut in curte. au ceva fragil... alb... imposibil de atins.. sau de descris.

si au trecut si valentinul si dragobetele cu tot cu inimioarele lor sagetate, de prost gust. au trecut ultimele zile ale lui februarie si am fost la un pas de a uita de cele doar 28 de zile. si timpul....

timpul trece....

uneori il simt cum imi roade tineretea. e ca un personaj imposibil de descris din basme care musca din coaja copacilor. parca ieri aveam 20 de ani si priveam cu optimism in sus, spre varsta de care acum ma apropii cu pasi repezi.

30 de ani........ au mai ramas patru luni si trei zile pana cand o sa-i implinesc si simt ca stau pe o linie, in tocul unei usi de care ma pregatesc sa trec. nu o sa mai spun "am 20 si... de ani", ci 30.....o suma rotunda.

ma sperie? habar n-am pentru ca niciodata nu am stiut exact care imi este varsta. daca ma intreaba cineva, ezit. pentru ca uneori simt ca as avea 15 ani, iar alteori 100, parca in fiecare zi alta varsta. o varsta pe care o simt acut in clipa in care o "implinesc".

30 de ani.
da
au mai ramas 4 luni si 3...2...1.. zile...

si acum o paranteza: cineva mi-a trimis astazi acest cantec. enjoy

cum am slabit muuuuuulte kilograme (IV) - celulita

timpul a trecut si cred ca e vremea pentru un nou "episod": celulita.
recunosc. am avut de-a face cu ea. in cei doi ani cat am fost grasa o aveam peste tot: pe burta, pe fund, pe coapse, pana la genunchi. si de aceea purtam fuste lungi pana la rotule, pentru ca nu cumva sa se vada.

minunea, minunilor este ca acum nu mai am, dar din cauza ca i-am venit de hac cu ajutorul unui "tratament" deloc costisitor sau complicat, asa cum poate ne-am fi gandit. cred ca un rol important in a scapa de celulita l-a avut alimentatia, pentru ca principalele cauze ale aparitiei ei sunt alimentatia defectuoasa combinata cu un stil de viata sedentar. asadar, principalele alimente cauzatoare de celulita sunt: mezelurile si toate gustarelele cu multe E-uri, snacks-urile si chips-urile.
in momentul in care am renuntat la toate acestea in favoarea legumelor (in special, pentru ca nu sunt un fan al fructelor), imi dau seama ca am reusit sa rezolv o mare parte din problema. am mai facut insa, ceva. mi-am cumparat o rotita din lemn pentru masaj, care nu costa mai mult de 10 lei si o crema anticelulitica. in acest caz nu am facut rabat la bani, asa ca am ales-o pe cea mai scumpa.

alaturi de toate celelalte: alimentatie sanatoasa, bogata in proteine, legume si fructe consumate mai mult in stare cruda, saraca in carbohidrati si de miscare

chiar daca nu obisnuiam sa postez link-uri de you-tube, pentru ca nu am rabdare sa le urmaresc pe ale altora, nu reusesc sa ignor Pink Martini.

asadar, cine vrea sa serveasca impreuna cu mine un Pink Martini este mai mult decat binevenit.

cum am slabit muuuuulte kilograme (III)

(vara lui 2009)

pentru ca a trecut ceva vreme de la cele doua postari in care povestesc CUM am slabit de la 65 de kilograme la 48 si mai ales cum m-am mentinut de-a lungul celor aproape patru ani, de cand tine "minunea", cred ca a venit vremea sa spun mai multe despre asta. Prima postare este aici si cea de-a doua aici.

cand m-am hotarat sa slabesc, pentru ca am atins punctul acela in care imi era foarte rusine cu propria persoana, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi cumpar un cantar, pentru ca nu aveam, si carti de nutritie, pentru ca am considerat ca trupul meu trebuie sa reziste o viata intreaga, deci ceva ani buni de acum inainte si stiu ca o mare parte a problemelor batranetii sunt rezultatul exceselor tineretii. tocmai din aceasta cauza nu am vrut sa fac cure de slabire dupa ureche, care sa-mi nenoroceasca metabolismul.

asadar, cu mult respect fata de propriul organism, pe care il indopam cu porcarii pana in momentul zero, fara intentia de a slabi spectaculos cinci kilograme pe saptamana cum fac unele sau unii, am decis ca trebuie sa am rabdare. marea mea problema a fost aceea de a schimba mentalitatea de om gras care ma facea sa spun: "ce mai conteaza o ciocolata in plus, ca si-asa sunt grasa", si care ma "indemna" sa mananc tot ce prindeam.

nu mi-am propus sa slabesc cinci kilograme pe saptamana. mi-am spus ca daca o sa ajung la 55 de kilograme de la 65 o sa fie perfect. si am ajuns. incet, cu rabdare, urmand regimul alimentar, mancand o bucatica de ciocolata si facand mai mult efort fizic pentru asta. cand am ajuns la 55 m-am gandit ca poate o sa reusesc sa ajung la 53, apoi tot asa la 51, oprindu-ma in final la 48.

efortul fizic este cheia. desi ii sperie pe multi si ii face sa gaseasca fel de fel de scuze, cum este lipsa de timp, miscarea ii ajuta insutit pe cei care se hotarasc sa slabeasca. pentru ca accelereaza procesul , pe de o parte si pentru ca nu lasa pielea sa se flescaiasca, asa cum se intampla daca s-ar axa pe simplul regim alimentar. cine nu isi doreste ca in locul unei pieli lasate sa vada un trup frumos?

cred ca fiecare stie ce i se potriveste cel mai bine. eu am ales inotul si jogging-ul. sincer, nu am fost niciodata genul sportiv si am urat alergatul. nu mi-au placut autobuzele pentru ca trebuia sa alerg dupa ele. in momentul in care mi-am setat mintea pe slabit am inceput sa alerg in parc. primele zile mai putin, orientandu-ma dupa distante, pentru ca imi luam un reper si imi propuneam sa alerg pana acolo, crescand progresiv distantele. important este sa privim efortul fizic nu ca pe o corvoada ci ca pe o incercare de depasire a limitelor.
daca la inceput nu puteam sa alerg lejer mai mult de 10 minute, am ajuns in cateva saptamani sa parcurg in jur de patru kilometri pe seara.

o alta optiune mai este inotul, pentru ca ligamentele, incheieturile, membrele inferioare, in special, nu sunt atat de solicitate. se spune ca inotul face pielea frumoasa, avand acelasi efect asupra sanilor, bratelor, dand o stare pozitiva. acolo, in apa lasam toate necazurile si odata cu miscarea pe care o faceam ma eliberam de tot.

acestea doua m-au ajutat pe mine, dar orice fel de miscare are efect, inclusiv dansul, care pune la lucru toata musculatura. tocmai de aceea, un dans din buric, un tribal in intimitatea casei noastre, o prosteala pe muzica menita sa ne oboseasca, ne elibereaza de energia negativa si topeste grasimea.

asadar, pe langa o alimentatie echilibrata bogata in legume, fructe si produse de origine animala combinate cu grija, un alt aspect important in procesul de slabire este miscarea. atat cat putem, dar facuta cu regularitate.

- va urma -

PS am facut un blog special dedicat acestui subiect. il gasiti AICI si daca vreti sa scapati de nervi, o puteti face AICI.

o lume in alb si negru

nu vreau sa scriu nimic. o sa las muzica si miscarea sa vorbeasca.

a doua leapsa rezolvata - in gluma

pentru ca am primit leapsa asta de ceva vreme si trebuia sa o rezolv de mult, mi-am facut azi timp sa o termin, ca sa nu fiu neam prost.

• o lună, aş fi fost: luna amara
  
• o zi a săptămânii, aş fi fost: vesnic vineri seara
  
• o parte a zilei, aş fi fost: seara si dimineata
  
• un animal marin, aş fi fost: basescu (e lup de mare, nu?)
  
• o direcţie, aş fi fost: "spre biserica"
  
• o virtute, aş fi fost: toate virtutile la un loc
  
• o personalitate istorică, aş fi fost: lucretia borgia :P
  
• o planetă, aş fi fost: cea mai indepartata
  
• un lichid, aş fi fost: vin alb, demisec
  
• o piatră, aş fi fost: pretioasa
  
• o pasăre, aş fi fost: alina plugaru
  
• un tip de vreme, aş fi fost: "vreme trece, vreme vine"
  
• un instrument muzical, aş fi fost: fluierul piciorului :D
  
• o emoţie, aş fi fost: emotionata si emotionanta
  
• un sunet, aş fi fost: pleosc
  
• un element, aş fi fost: tabloul lui Mendeleev
  
• un cântec, aş fi fost: pusca si cureaua lata
  
• un film, aş fi fost: matza alba matza neagra (pit bull. terrier)
  
• un serial, aş fi fost: Seinfeld
  
• o carte, aş fi fost: colectia Adevarul
  
• un personaj de ficţiune, aş fi fost: capra cu trei iezi
  
• un fel de mâncare, aş fi fost:
  

  hors d'oeuvre

  
  
• un gust, aş fi fost: acru si sarat
  
• o culoare, aş fi fost: toate combinatiile de...rosu, galben si albastru
  
• un cuvânt, aş fi fost: no yeee ma
  
• o parte a corpului, aş fi fost: varful firului de par
  
• o expresie a feţei, aş fi fost: amuzata
  
• un număr, aş fi fost: 0,0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000001
  

dau leapsa mai departe tuturor celor care o vor. ia stai. sora-mea nu scapa! :D

prima leapsa rezolvata

Acum am treaba, pentru ca am de rezolvat doua lepse. Una de la Ce mica e lumea si cealalta de la Mitza


Luaţi cartea ce mai la îndemână şi deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"E mai mult un miros lanced, care aduce cu lutul si cu unele plante cu scaieti" (Mircea Eliade - "Domnisoara Christina")

Fără să verificaţi , cât e ora?
9.45

Verificaţi:
9.38

Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă):
Pijamale roz (desi detest rozul)

Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La fata surorii mele :))) adica la cosul de pe gat :)))

Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
"because I got high" (jur ca pana acum credeam ca e because I got hot!!!)

Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
in pivnita la o tigara (sau eram in pod?)

Ce aţi visat ieri noapte?
ceva hot!!!!!!! (o friptana dom'le)

Când aţi râs ultima oară?
cand m-am uitat in oglinda

Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
cai verzi

Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpăra prima dată?
pestisorul de aur

Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
ultimul mohican (a se citi: habar n-am)


Ati văzut ceva ciudat azi?
da, pe vecina-mea, uitandu-se la mine in casa

Ce părere aveţi despre acest chestionar?
imi zgandareste nervul rasului

Spune-ne ceva ce nu ştim încă?
Ce striga un spermatozoid cand fuge dupa un ovul? DACA TE PRIND, OM TE FAC!

Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?
Maria Tereza

Şi dacă ar fi băiat?
tot Maria Tereza

V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
Luna e in strainatate?

Ce aţi dori să vă spună D-zeu la porţile Raiului?
ca ma trimite inapoi, ca dau cu virgula

Dacă aţi putea schimba ceva în lume ce aţi schimba?
orele de lucru. le-as face mai lungi

Vă place să dansaţi?
da, asta

George Bush?
un tip foarte destept (a se citi George Tufis cretin)

Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
televizorul

Cea de la Mitza vine imediat.

Leapsa asta o dau mai departe la gigel, cri (sora*-mea* 13), lui miju (cu tot cu coltar) si lui radu, dac[ reusesc sa-l scot din barlog.

s-a dus...

azi am citit pe Mediafax o stire care m-a socat. a murit lhasa de sela, una dintre cele mai minunate cantarete latino americane.

AICI sunt cateva piese de pe noul album lansat in 2009.

Dumnezeu sa o odihneasca.

minte-ma frumos.....

parca nimic pe lumea asta nu este atat de ascuns precum adevarul. asta poate pentru ca fiecare are propriul sau mod de a-l intelege...este atat de simplu ca un lucru omis din poveste, neintentionat, sa nasca banuieli crunte in mintea jumatatii noastre.

una dintre cele mai importante aspecte ale personalitatii unui om este sinceritatea. cel putin asa spun in marea lor majoritate, cei care completeaza teste despre perechea perfecta. ne-am inteles: vrem sa ni se spuna adevarul.

oare?

sincer, eu una nu cred ca oamenii pot trai cu realitatea, cunoscand exact cum ne vad ceilalti. pentru ca nicio femeie care isi schimba coafura nu zambeste cu dragoste cand il aude pe el ca-i spune ca ii sta rau, asa cum nu ne place sa auzim ca el sau ea, nu are chef sa ne vada, sau cand aflam ca darul pentru care ne-am stors creierii timp de o saptamana si pentru care am platit o avere, nu ii place sarbatoritului.

unii ii spun "minciuna", pentru altii este "diplomatie", la fel cum indragostitii o numesc "dragoste", insa indiferent ce aspecte imbraca omiterea adevarului ne face intrucatva viata mai usoara. fie ca vrem sa credem asta, fie ca nu.

intrebam cum ne sta parul, sperand inlauntrul nostru, ca el va spune ca arata superb, desi poate ca nu o crede. pe de alta parte, daca spune ca ne sta ca dracu', ajungem sa fim convinse ca nu ne apreciaza, deci o sa-l iubim mai putin.

tocmai de aceea"minciuna" soft este binevenita in cuplu, chiar si intre preteni. cu toate acestea neadevarul tot neadevar ramane, oricat de frumos l-am invesmanta. asa ca, desi doare, este necesar. in cantitati mici, precum veninul, la inceput, pentru a nu produce durere, spus cu tact si diplomatie, nu aruncat precum un ciocan in perete.

pana cand, in cele din urma, minciuna isi va da "delete" singura.

saving through eco thinking

o sa ma indepartez putin de stilul meu pentru ca a inceput un an nou, care, pe langa ca ne aduce noi cai de strabatut, se anunta a fi extrem de greu din punct de vedere economic. tocmai de aceea m-am gandit ca nu ar strica niscaiva sfaturi care pe mine ma ajuta sa tin banii in portofel si imi mentin constiinta eco impacata.

traim intr-o societate obsedata de consum si asta nu este o noutate pentru nimeni. pentru ca banii trebuie sa circule si sa se multiplice producatorii de orice fel au inventat fel de fel de noi produse de care nici macar nu avem nevoie, dar pe care ne conving sa le cumparam cu povesti de adormit copiii. pentru ca unele fac zambetul foarte frumos, altele asigura alungirea genelor pana la pastile cailor, iar altele omoara tot ce e microb si misuna prin casa.

o sa fac o lista cu maruntisurile care pot sa mai scada pretul facturilor, fara a ne afecta nevoia de confort.

1. becurile economice. pe langa ca ii fac un bine naturii, asigura un consum mai mic, mai ales atunci cand unii dintre noi, gura casca, uita luminile aprinse. chiar daca au nevoie de putin mai mult timp ca sa lumineze asa cum trebuie, au, totusi, o durata de viata mai lunga, doua, sau mai multe becuri de acest gen asigurand o lumina mai mult decat ok.

2. dusurile. stiu ca pentru unii dintre noi (ma rog, unele) baia in spuma reprezinta rasfatul suprem dupa o zi obositoare, reducerea acestui rasfat la o baie pe saptamana, pe care o inlocuim cu dusul in celelalte zile, poate scadea putin din pretul facturii la apa. inlocuirea baii cu dusul, mai ales cand dispunem de o cada mare, este un lucru care ne ajuta sa castigam si ceva timp, pe care altfel l-am fi folosit vegetand in baie si de care putem profita pentru a ne prepara un ceai aromat sau o cafea cu lapte. (tot pentru rasfat)

3. mancarea de acasa. viata omului modern se traieste in viteza. de aceea nici nu este de mirare ca fast food-urile americanilor au prins atat de bine la noi. in vremurile moderne putini sunt aceia care isi mai iau cu ei la birou mancarea de acasa. asa ajung si eu sa mananc fel de fel de porcarii, care ma tenteaza la maxim atunci cand mi se face foame. Un sandwich (sau doua) cu toate combinatiile preferate, branza, o frunza de salata, fructe, eventual o caserola din plastic cu o salata mica aduse de acasa, tin, cu siguranta, banii in portofel. pentru ca pe porcariile pe care pun ochii intr-o zi obisnuita cand foamea imi da ghes si nu mai am rabdare pana acasa, arunc in jur de 10 lei.
de cand am ales sa-mi fac sandwich-urile cu paine prajita (preferata mea) de acasa, parca beau cafeaua in oras cu mai multa placere, plus ca mancarea "mea" e mai sanatoasa.

4. spirt pentru oglinzi si ferestre, de la bunica. in anotimpul curateniei (si nu numai atunci) televiziunile ne bombardeaza cu fel de fel de produse minune care fac curat in locul nostru. am incercat produsele, ca sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, si am ajuns la concluzia ca nimic nu curata mai bine ferestrele ca apa de la robinet in care am adaugat spirt. pe langa faptul ca nu polueaza asa cum fac toate acele produse chimice, minune, degreseaza foarte bine si dezinfecteaza ferestrele, acelasi remediu aducand inapoi la "sanatate" si oglinzile.

5. otet pentru covoare, tot de la bunica. nu cred ca mai este nevoie sa pomenesc de otetul folosit pentru inviorarea covoarelor. este arhicunoscut, ieftin, eco si tot ce vrei.

6. o zi fara cheltuieli. acest lucru pare a fi unul dintre cele mai grele, pentru ca suntem obisnuiti sa aruncam banii in stanga si in dreapta pe fel de fel de nimicuri, incat ne trezim ca se topesc din buzunare, fara sa-i putem justifica. daca ne alegem o zi pe saptamana (sau mai multe) in care sa nu cheltuim nimic, nici macar un leu pentru cafeaua de la automat, o sa fim, cu siguranta mai bogati.

7. spalatul cu masina plina. nu putini sunt aceia care pun masina de spalat in functiune pentru 2, 3 haine. un an de viata in germania, in tara care se considera ca le apartine celor mai zgarciti dintre europeni, m-a ajutat sa inteleg cum un lucru marut, cum este spalatul cu masina plina, asigura un consum de apa mai mic. tocmai de aceea astept cu spalatul pana cand se aduna mai multe haine murdare in cosul cu rufe.

8. apa intrerupta. spalatul pe dinti nu este o indeletnicire peste care trebuie sa sarim. putem, insa, reduce consumul de apa daca inchidem robinetul pana terminam periajul. asa avem grija si de apa si de contor, desi sunt sigura ca multa lume cunoaste acest aspect.

9. borcanul cu maruntis. de cateva luni mi-am confentionat propria pusculita. am luat modelul de la sora mea, care a adunat intr-un borcan de muraturi doua milioane de lei. e adevarat ca banii nu s-au strans peste noapte asa cum, poate, si-ar dori unii dintre noi, dar reprezinta o recompensa frumoasa pentru efortul de a arunca la borcan maruntii pe care, de obicei, nu ii luam in seama. poate ca unii ma vor considera zgarcita, dar de cand a aparut pe lume borcanul cu maruntis sunt atenta la restul de la supermarket, pe care inainte nu il mai luam daca era vorba de 20 de bani. acum iau maruntisul si o sa-mi cumpar ceva mic si dragut cand se vor strange destui banuti la borcan

10. cativa euro pe luna. pot spune ca mult timp as fi putut fi catalogata drept risipitoare. de la o vreme, insa, la fiecare salariu obisnuiesc sa imi cumpar 10, 20, 50 de euro, dupa posibilitati, pe care ii depun in banca mea proprie. stiu sigur ca banii aceia sunt in siguranta pentru ca ma doare inima sa schimb valuta, asa ca din perspectiva mea acesta este un mod bun de a economisi, chiar daca nu vorbesc de sume fabuloase.

sunt multe lucrui care ar putea scadea cheltuielile, mai ales pe timp de criza. maruntisuri care nu ar trebui sa ne afecteze viata sau confortul, pentru ca nu avem nevoie sa tinem luminile aprinse in toata casa cand ne uitam la televizor. Multe dintre lucrurile enumerate mai sus sunt arhicunoscute, asa ca am incercat sa le readuc putin in atentia celor care doresc sa aiba grija putin la portofel. trebuie sa recunosc, ca nu imi place in mod deosebit sa economisesc, dar ca acest lucru devine mai usor atunci cand stiu ca multe dintre aceste "tehnici" ajuta cate putin si natura.
in post-ul meu nu am vrut sa vorbesc despre transportul in comun, despre jumbo pack-uri, despre calitatea pe care o pun inaintea cantitatii, care, toate asigura o marunta economisire a banilor, fara a afecta calitatea vietii.
sunt curioasa daca mai stiti si voi cateva sfaturi de acest gen.